Un an în rostogolire ambiguă.
   Vune un nou an, cu literă mică, pentru că așazisa liniște de sărbători poate fi liniștea de joasă bpresiune dinaintea furtunii sau chiar ciclonului care va învârteja colâul de sud-est al Europei. În acest areal de criză și intabilitate, preconizat ca teritoriul gri al tuturor posibilităților, fără morală, fără legi ci doar lupta surdă pentru posedare umană se vor întâmpla lucruri cumplute. Mulțumiții tranziției, cei care au pus mâna pe o slujbă avantajoasă, pe o mică afacere ptofitabilă și care pasămi-te ajunși, nu mai participă la viața cetății, nu mai au re4sponsabilități politice sau electorale își vor roade unghiile, nu de ciuda ciudelor ci de deznădejde. Ei vor fi vânatul marilor rechini mafioți, clanuri interlope autohtone, mafia rusească, mafia chinezească, camora sau Yacuza. Săracii se vor chirci în sărăcie și prostie, lupii vor fi mâncați de oi, câinii vor vagabonda aiurea și aadio spațiu Carpato-Dunăreano- pontic.
  Presimt ți pun pariu că Europa, S.U.A., după ce și-au văzut sacii în căruță, au ameliorat criza lor, pe spinarea sărăcirii noastre, ne vor lăsa de izbeliște. De aici, care cum poate.  Omul me o ființă adaptabilă, iar românul este predispus la iobțgie, la căciuleală și la pomeni sau răbdări prăjite.

              Două Românii
     Un "mare" om politic, descendent direct al nomenclaturii Ceuşiste, profesor şi mentor de plagiatori, de o hapsânătate deasupra hanilor mongoli, Adrian Năstase, a concluzionat, acum câţiva ani, că în Românmia există două Românii. Gura păcătosului adevăr grăieşte! El ştia sau nu ştia ce spune, că avem lumea oamenilor harnici şi cinstiţi şi lumea celor cu mâna întinsă la pomană coroborată cu lumea interlopă, aripa sistemului politic mafiot.
    Am avut o deyamăgire personală faţă de reyultatul ultimelor alegeri. Am înjurat şi blestemat până când am priceput că Legea luptei între bun şi rău nu depinde de noi, oamenii. M-au dezamăgit oamenii adevăraţi, cei care muncesc, gândesc şi produc viitor social pentru inactivitatea lor politică. Şi poate ei au dreptate! Ce  rost are să te lupţi cu prostia! Lasă-i pe proşti să-şi creeze singuri sistemul lor politic. Apa trece, pietrele rămân! Toată acestă congregaţie a vulgului, ajunsă la putere se va destrăma în cel mai scurt timp. Prostimea care a votat ve da în curând piept cu sărăcia. Cu lipsurile şi paupetizarea şi se va răscula împotriva sistemului mafiot care le aparţine şi pe care l-au legitimat prin vot.
     Prima Românie îşi va vedea de treabă, va duce ţara spre viitor, a doua Românie se va eroda în lupte pentru putere şi asuprire şi nevoia de autoeliberare a prostimii.
     Salut deciyia oamenilor cu scaun la cap!

                           Construcţia socială.
   Construcţia socială ca orice construcţie, cere o proiectare competentă, de preferat de cea mai avansată gândire creativă, materiale de înaltă calitate şi un finisaj aproape de artă. Construcţia socială se face începând cu celula de bază a societăţii, familia şi se multiplică pe scară numeric soccială în comunităţile efctive, sat, comună, cartier, oraş, regiue, ţară.
   Nu ştim în ce măsură, dar putem studia, Noua Ordine Mondială, cu racile de ordinul corupţie, libertăţi exagerate de tip mafiot ( prostituţie, droguri, minorităţi sociale sau religioase, prezumţia de nevinovăţie) poate elibera energiile cu adevărat creatoare ale individului uman. Lozinca  marxistă, "munca l-a creat pe om", nu prea mai are valoare în jungla umană în care parazitismul social a cîştigat bătălia. În jungla umană au învins principiile negative ale poftelor, desfrâului şi spolierii aproapelui, până la călcarea pe cadavre.
  În orice areal locuibil însă, printre cocioabe pot apărea şi construcţii maiestoase. Să luăm ţărişoara noastră ca o oază, deocamdată săracă în apă, cămile şi vegetaţie, pe mapamond. S-ar pute face aici o construcţie socială de succes şi de progres? Ce ne lipseşte? În primul rând proiectanţi de marcă şi înaltă ţinută civică. Clasa politică este bolnavă de impostură, prostie şi egoism, corupe şi se autocorupe în progresie geometrică cu incompetenţa ei. Deci nu avem proiectanţi şi arhitecţi de construcţie socială de clasă şi nici meseriaşi serioşi. Societatea civilă este asistentă pasivă la imposibilitatea ridicării unei construcţii cu statut social bun.Ar trebui să gîsim o Marie a meşterului Manole ca să ne putem ridica spre cer. Ca o glumă, aş propune pe Ecaterina. Mai occidentalizăm şi noi mume.
   Cu toate racilele comunismului, acesta a avut în perioada 1960-1974 un boom educaţional şi de educaţie moral-cetăţenească. Învăţământul crea cărămizp sociale, lianturi şi structuri de mare rezistenţă civică. Liceele scoteau intelectuali, Şcolile profesionale, meseriaşi de valoare, facultăţile genii. După Conferinţa de la Mangalia din 1974, când s-a adoptat "Codul eticii şi echităţii socialiste", protipendada comunostă a început să pună în practică opusul celor clamate. Având ca exemplu familia Ceauşescu, activiştii de partid s-au ambalat la nepotism, la pile, relaţii şi corupţie pentru a-şi vedea loazele pe poziţii sociale înalte, cu toată imbecilizazea lor. Admiterea la facultate şi şcolile suporioare ale siguranţei naţionale s-au umplut de loaze care pe baza unei presiuni politice fără precedent în domeniul educaţional, terminau studiile cu calificative maxime deşi în capul lor nu bătea vântul ci era un adevărat vifor. Dacă pe vremea studiilor anterioare, un student care lua nota 8 era considerat foarte bun, după momentul de mai sus, najoritatea studenţilor terminau facultatea cu nota 10. În licee toţi elevii primeau note mari, pentru a nu fi sancţionaţi profesorii, meserie nu se mai preda fiind înjositoare şi cartea a devenit naculatură. Despre cei pomeniţi numai de bine, dar ei sunt astăzi populaţia matură. Ei sunt decidenţii construcţiei spociale şi cum #ce naşte din pisică, şoareci mănâncă",avem  cocioaba care ne-o dorim.

                                Modestie şi impostură.
      Lipsa de cultură şi de carte a ţugulanului care se pretinde româna, efect al modernismului spălător de creere, duce la bulversarea valorii omului. nimeni nu-şi mai aduce aminte de zicalel şi proverbele ancestrale ale populaţiei care a vieţuit pe aceste meleaguri, pentru că nu aude, nu pricepe şi nu citeşte. accept această stare de lucruri la ţăranul spoliat şi fără minte, deşi pe vremuri ţăranii dădeau mintea ţării. Ce ne facem cu cei care se dau deştepţi neavând mare brânză mucegăită în creier. Să luăm nişte proverbe neoşe româneşti. "Prostul dacă nu e fudul, parcă nu e prost destul", "lauda de sine nu miroase a bine", "Gura bate curul", "La pomul lăudat să nu te duci cu sacul" şi să vedem cu cine avem de a face cînd impostorul manevrează poporul, cu carismă, cu minciună şi licheleală.
     Viitorul acestui popor este într-o cumpănă pe care nici Apocalipsa nu o poate vindeca. Marii oameni ai omenirii, care au creat progres uman, au trăit în mizerie sau au fost arşi de prostime şi au murit în mizerie. Profitorii s-au îmbogăţit de pe urma lor. Parazitismul universal, în domeniul uman, repetă legile firii, sau ale naturii, prin care buruienile trăiesc mai bne şi sunt mai vivace decăt plantele utile. Aş cataloga viaţa socială a românilor ca o catrastofă existenţială, dar în toată lumea mizeria umană face ravagii.
    Ce pretenţii să ai de la un popor care de când se ştie a fost călcat pe cap de horde sau congregaţii străine? La 21 decmbrie români vor fi fericiţi, vor scăpa de calvarul minciunii, imposturii, asupririi şi alienării naţionale. Trăiască doamna Ecaterina Andronescu, care dupî Marga, a băgat literele, educaţia şi mintea românilor în subsolul carbonic al ţării.

                          Dacă şi parcă.
  Românul are în genă datul cu băţul în baltă. Când se simte mai bine, ia o prăjină şi plesneşte apa ca să fugă peştii. Apoi vede că nu mai are ce mânca. Dacă U.S.L.-ul nu se repezea la putere, ca lupii flămânzi, ca să folosim animale autohtone, incitând prostimea împotriva ursului şi dacă coioţii su enoţii nu dădeau buyna la pradă ca să prindă câte o ciosvârtă din pomana de ruble aruncate de muscali, poate că ne-am fi mai aşezat puţin.
   În aprilie, România se târa destul de bine în recesiunea mondială, având o mică creştere economică. Am fi avut în iulie un raport poyitiv pe justiţie, am fi păşit timid în Schengen şi am fi fost ajutaţi de Uniunea Europeană să supravieţuim decent. Dacă şnapanii puşcăriabili care domină clasa politică ar fi avut răbdare până în decembrie la alegeri, ar fi moştenit o creştere economică de cel puţin 2 % şi ar fi putut face pe populiştii. Investiţiile ar fi mers cât de cât înainte, s-ar fi suplimentat locuruile de muncă. Aşa am luat-o de-a îndărătrul cu 2o de ani.
   Ce urmează? Europa nu mai are nevoie de noi, că nu mai are ce lua de pe meleagurile mioritice. Ruşi ne vor doar pentru a anula proiectul Nabuco şi a suge ceva din resursele minerale care au rămas nejumulite de occident. poate că s-ar mai îndulci la carnea noastră, la unt şi vin. Chinezii ne vor umple de chinezării şi se vor instala cu comunităţi stabile pe la noi. Guvernanţii şi parlamentarii vor suge până la epuiyare din măduva poporului şi ne întoarcem în Evul Mediu, pe unde de internet şi mobile. Salvarea noastră va fi câtă frunză ţi câtă iarbă va mai înverzii pe aceste meleaguri.

                            Ce naşze din pisică, şoareci mănâncă!
    A fost înfrântă dreapta în alegeri. Care dreaptă? Aceiaşi urmaşi ai activului de partid, P.C.R., cu urmaşii lor s-au încuibărit în toate partidele pe bază de cumetrie şi nepotism şi relaţii absconse pnterpartidice.În ţările consolidate politic, dreapta reprezintă interesele marilor bogătaşi, dar nu bogătaşi de carton ci burghezi din tată în fiu. Dreapta noastră a fost făcută ad-hoc de Traian Băsescu din oportunişti hulpavi, fără tradiţie istorică. Paradoxul social şi politic în care bogătaşii sunt de stânga, iar dreapta e cheală, nu avea cum să asigure un echilibru politic în România. Construcţia P.D.-ului s-a bazat ani de-a rândul pe adunarea de impostori, pe alianţe cu interlopi, exploatând lăcomia puriflicilor aderenţi.Dovadă dezertările în masă a îmbogăţiţilor P.D.L. în momentul cănd justiţia s-a pus cât de cât în mişcare. Au fugit toţi în tabăra penalilor pentru a pune căpăstru justiţiei. P.D.L.-ul a rămas sărac în resurse şi personalităţi bogate, care în aproape opt ani de guvernare, şi-au umplut propriile buzunare. Trierile morale ale Monicăi Macovei au adus partidul la faliment.
   Fără fonduri, fără membrii şi adepţi care, într-o conspiraţie de a rămâne cu ce au agonisit, P.D.L.-iştii şi alti alipiţi conjuctural, cu izmenele rupte, au clacat lamentabil. Nimeni nu a investit în campania electorală, Nu tu ziare, nu tu manifeste, nu apariţii la televiziune, nu propagandă agresivă. Un dolce farniente la noroc.
   Vorbim de o clasă politică, dar nu există decât un amalgam de mafioţi analfabeţi dar interesaţi de propriul lor statut pecuniar şi imunitar la lege.
    Cei 14 milioane de electori care nu au ieşit la vot, clasa mijlocie, forţa civică, intelectualitatea de marcă, nu şi-au pus pielea la bătaie pentru un viitor adevărat al ţării. Am rămas cu toţii în puturoşenia şi nesimţirea iobagului român, sadomasochist care se bucură cînd simte piciorul stăpânului pe gât. O ţară de rahat, un popor de rahat, care îşi merită soarta. Dacă România va deveni un bancustan al Europei, poate ne vom trăi sărăcia, din ce în ce mai chinuitoare, până la dispariţie.

                        Lamentări cu lacrimi de crocodil.
   Au trecut alegerile. Ce era de aşteptat s-a întâmplat. Hoţii şi cei care au vândut România pe un pumn de arginţi la ciorapul lor au revenit. Să vedem ce mai au de înstrăinat din avuţia ţării. Mai avem ceva aur şi cupru, cevapetrol şi gaze în Marea Neagră şi în şisturile de dedesubt. Mai avem ceva păduri, urşi şi mistreţi.Mai aavem o nouă generaţie de fetiţe faine.Poate şi câţiva copilaşi.
    Avem atâtea minţi luminate, sau am avut la momente hotărâtoare, analişti politici şi economici cu Ştefan Gheorghiu, academia de studii marxiste, care n-au văzut copacii din cauza pădurii şi au pus imediat botul la intrarea în Uniunea Europeană. Ipocrita Europă, simţind criza care se apropia şi pentru a-şi consolida moneda s-a grăbit să ne primească şi pe noi şi pe bulgari la masa bogaţilor dar la fărâmituri. Condiţiile puse cu diferite steguleţe, pentru aderare, au fost muşamalizate de putere doar de dragul de a face pe plac doritorilor de integrare. Neâam integrat perfect, de la început, dând pe nimic, telefonia şi loteria la greci, petrolul la austrieci, gazele la francezi, electricitatea la italieni şi francezi, băncile la toţi europenii, totul ca să moară de ciudă turcii, arabii şi coreenii care ne-au invadat în primă fază.
   Cu diplomaţi de rahat şi europarlamentari de paie, am cotizat ca proştii la Uniunea Europeană şi cînd să luăm şi noi un mic dejun în bucătăria comună, a ănceput criza. Ca să nu se opintească prea tare cu noii veniţi, occidentalii ne-a băgat pe gât F.M.I.-ul. Acesta având lobyuri absconse, şi o strategie neocolonialistă disimulată ne-a condiţionat cu privatizări aiurite pentru distrugerea puterii economice a ţării, ne-a obligat să tăiem bani de la învăţământ şi sănătate, de la apărare şi încă nu sunt mulţumiţi. Vor să ne vadă şterşi de pe harta lumii atât ipocriţii de occidentali, neastâmpăraţii vecini estici dar parcă şi americanii.
     Cu actuala clasă politică aleasă într-o veselie de prostimea beată, avem toate şansele să ajungem nicăieri.
    Marionete şi trădători, dar ahtiaţi de lux şi bogăţie, de puterea căpcăunilor, noii şi foarte vechii noştri parlamentari au o singură şansă de a intra în istorie ca patrioţi. Ca până pe 21 decmbrie să stea cuminţi şi să intre în Apocalipsă cu fruntea sus.

                                 Lăcomia şi prostia, vor distruge România?
   Mîine sunt alegeri. Am avut un vis urât, că de poimiăne nu mai există speranţă de progres ci doar rugăciuni de suprevieţuire. Nu vor merge la vot cei scârbiţi de politică, în mare majoritate, cei cu posibilităţi decente de viaţă care lucrează în mediul privat. Ce-i interesează pe ei politica? dar dacă privaţii pleacă sau dau faliment? Nu pot vota cei care lucrează în străinătate şi care susţin cu 20% economia României. Vor vota cei cu răspundere civică datorată educaţiei pozitive şi masa de manevră a săracilor, analfabeţilor, ţiganilor şi clanurile supuse interlopilor. Procentaj pro U.S.L. peste 50%. Vom rămâne fără echilibrul puterilor în stat, la discreţia dictaturii autocratice a lui Voiculescu cu sprijinul lichelelor politice avide de bani, fără simţ, nu numai naţional dar chiar şi familial, de rudenie.
    Europa nu va mai sta de vorbă cu noi, America, idem, vom fi excluşi de peste tot, vom primi cu groază înapoi, acasă, studenţi, medici, muncitori, expulzaţi din occident, care vor îngroşa rândurile şomerilor, iar banii ne vor ajunge pentru păscut în natură, dacă va mai creşte iarba.
    Pentru mine, ca vorbitor de limbă rusă, căt voi mai trăi, mai există o speranţă, dar cei cu engleza, aut! Puşcăriile, supraaglomerate acum, vor fi aerisite de delincvenţi, hoţi, interlopi, mafioţi, politicieni corupţi şi vor fi mobilate cu cei ce deschid gura împotriva lor. Ce viitor ferice! Vom avea un rai cu cânturi pentru conducători şi post purificator. Îngerii vor zbura peste tot cu avioane, elicoptere, maşini de lux iar noi vom călca pământul în patru labe, ca să nu mai putem ridica privirea spre feeria cerului.

                     Hai la vot! Sunt un netot?
   Cu jumăzate de gură, politicienii ne îndeamnă să mergem la vot.Cu toţii se tem de rezultat, cei cinstiţi şi la locul lor duc frica vulgului manevrat de îmboieriţii tranzicţiei, cei ajunşi de frica trezirii naţiunii. Primii s-au băgat la cutie, cei din urmă răgnesc pe bani şi sprijin interlop din toţi rărunchii împotriva preşedintelui care nici măcar nu candidează. Toată  furia prostimii şi prostiţilor, dirijaţi de lichele politice şi mass-media se revarsă asupra omului care va intra în istorie, în pleiada conducătorilor autohtoni, care chiar dacă au făcut unele greşeli au susţinut şi consolidat naţiunea româţnă. Cuza, Ferdinand, Antonescu, Gheorghiu-Dej, Ceuşescu, au dat valoare poporului român, nu prin geniul lor personal, ci prin staful patriotic pe care au ştiut să-l atragă În momentul în care această mică Adunare naţională a călcat pe bombeu exponenţii mizeriei umane, îmbogăţiţii de conjunctură şi mafia lor, au fost ostracizaţi, condamnaţi şi decapitaţi.
    Dintre cei care înjură, de dimineaţa până seara, persoana Băsescu, 80% sunt indivizi care nu iubesc munca şi nu muncesc, care n-au un statut profesional şi pe care nu i-a afectat în nici un fel măsurile de tăiere a salariilor bugetarilor şi pensiile. Mai sunt nesimţiţii proveniţi din puturoas armază socialistă şi care au profitat de "Dolce farniente" şi au ieşit fără nici o zgârietură din armată cu grade mari şi pensii nesimţite. Mai sunt aşazişii eroi ai revoluţiei, care s-au ţigănit şi au forfotit a treabă după 22 decembrie 1989, adică după fuga lui Ceauşescu şi care sub ocrotirea Sfântului Ioan-Ilici Olteniţeanu i-a umplut de bani în spiritul revoluţiei atee a unei lovituri de stat în toată regula.
   Iobagul român din toate mediile sociale de actualitate, de la grajd la birou, sau liber futurist, crede că destinul lui e hotărât de Vodă.  pupă în cur dregătorii, chiar dacă voievodul le vrea binele. "Până la Dumnezeu te mănâncă sfinţii", dar xde ce nu am lătra ca mici javre, dintre picioarele dulăilor cu bani, împotriva stăpânului care azi ne-a dat mămăligă în speranţa că mâine ne poate da oase şi carne.
   Ce ştie prostanul despre separaţia puterilor în stat, cine hotăreşte şi cine îi asigură traiul. Cum poate da Parlamentul şi guvernul vina pe preşedintele care nu are nimic în comun cu viaţa cotidiană? Nici usturoi n-au mâncat nici gura nu le miroase!

                           Ura populară.
   Orice sistem politic, fie autocrat, fie dictatură, fie democratic îşi bazează puterea pe manevrarea mulţimilor. Mulţimea în ansamblul ei este dominată de vulg, de indivizi dependenţi de sistem, în mare majoritate analfabeţi sau cu intelect subliminal.Puterea, pentru cei ce pricep psihologia mulţimilor, se câştigă şi se menţine manevrănd sărăcia cu nade infime care nu atentează la bogăţia celor care calcă pe destine, cu un cinism mai presus de cinismul carnivorelor. Acestea omoară doar ca să se hrănească, hienele politice flămânzesc şi omoară plebea pentru acumulare de bogăţie şi putere. Mai au ipocrizia ca în vremuri de criză să împingă la sacrificiu tot prostimea, cu imbolduri şi justificări patriotice, sentiment care le lipseşte, în egoismul lor cu desăvârşire. Mie să-mi fie bine, desmăţul este crezul meu!
     Încă din Antichitate, împăraţii şi regii stăpâneau mulţimile cu circ şi pâine.Sistemul colonial a permis metropolelor să-şi hrănească popoarele cu bogăţiile furate de la alte popoare socotite sălbatice. în epoca contemporană, lipsa coloniilor şi trezirea ţărilor din lumea a III-a a pus mari probleme sociale, de şomaj şi sărăcie generalizată. Apar ideologii fasciste care stărnesc ura maselor împotriva unor minorităţi acuzate de dezastrul social.
   În perioada predemocratică interbelică, în România se practică mai ales în perioada alegerilor asmuţirea unor categorii de golani împotriva altora, de obicei oameni la locul lor. Alegerile se făceau cu făină în cap şi bâta. Comunismul s-a ipus cu promovarea urii săracilor împotriva boierilor şi burghezilor, inclusiv intelectuali şi cănd nu au mai avut duşmani de clasă au pornit împotriva oamenilor gospodari, adică a chiaburimii.
   Astăzi, asistăm la acelaş scenariu de stimularea urii categoriilor defavorizate de populaţie, împotriva unor ţinte inventate pe baza crizei. Duşmanul numărul unu este preşedintele. Nu bandiţii de la toate partidele care au devalizat ţara, nu interlopii care îşi fac de cap cu trafic de carne vie, contrabandă sau taxe de protecţie.nu magistraţii care s-au emancipat inimaginabil în lux şi desfrâu şi nu mafioţii politici.
    Cui se adresează propaganda agresivă împotriva preşedintelui? mocofanului incult şi needucat care nu ştie să citeacă sau nu citeşte, care nu ştie cine şi cum trebuie să fie condusă ţara. Parlamentul şi Guvernul, se plimbă în docare aurite ca să facă bine poporului dar băsescu le bagă beţe în spiţe.
    Ţugulanul român beleşte din când în când ochii la televizor, nu pricepe ce vede şi aude dar se stârneşte rău de tot împotriva U.E., S.U.A şi lui Băsescu. Şi ce ar putea face, dacă nu citeşte ziare şi nu are alte surse de informare decât televiziunile, toate supuse propagandei U.S.L.-iste şi înfrăţite cu "Vocea Rusiei"?

                                   Justiţie oarbă.
    Se spune că justiţia este oarbă. Adică nu se uită la cel pe care îl condamnă, sau se face că nu-l vede. Dacă justiţia ar fi un organism viu şi este prin reprezentanţii săi, admiţând că şi-a pierdut simţul ofactil, ce ne facem cu celelalte simţuri? Oare nu aude, nu miroase, nu pipăie, nu gustă? pe principiul slăbiciunii umane este imposibil ca exponentul individual sau în grup al justiţiei să nu audă zornăitul aurului, să nu pipăie verzişorii, să nu guste icrele negre sau creierul de maimuţă, să nu miroase livezile înflorite în jurul vilelor de lux, sau benzina bolizilor şi iahturilor.
   În orice proces juridic se amestecă personalităţi, cu sau fără personalitate, mincinoşi, laşi, oameni cu verticalitate morală, curajoşi şi cinstiţi. Pe baza prezumţiei de nevinovăţie, o gogoriţă a Sistemului democratic ticăloşit, se bălăcăreşte legea şi dreptatea umană. Singurul principiu valabil în justiţie ar trebui să fie prezumţia de VINOVĂŢIE. Dacă de-a lungul secolelor d convieţuire umană, ar fi funcţionat prezumţia de nevinovăţie, omanirea ar fi fost o junglă în care infractorii ar fi jubilat pe cadavrele oamenilor cu frică de Dumnezeu.Ceea ce se pare că ne aşteaptă până la Apocalipsă. Dacă eşti un om cinstit şi la locul tău, nu mai ieşi pe stradă. Vei fi înjurat, agresat, judecat strâmb, dacă nu accezi la jocurile mafiote sau interlope ale societăţii, jocuri protejate de un sistem coercitiv antiuman. Compromisul este unica şansă de supravieţuire în societatea a cărei filon de funcţionare este diabolicul ban.
   Nu sunt procuror, nici judecător, decţt cu mintea bunului simţ existenţial, deci nu pot emite judecăţi asupra justiţiei, dar ca om pot să mă întreb, cum e posibil? Un prim-ministru a încercat sau a vrut să se sinucidă. Fals total, hapsânii şi laşii nu se sinucid. Laşii pentru a mai apuca ziua de mâine şi hapsânii pentru a mai prinde o clipă de ciugulelă.Ca în toate situaţiile de furt sau delapidare principalul vinovat este umilul paznic. El este forţat, pentru a-şi feri familia de repercursiuni, să mintă, sau să dea dreptate patronului pentru a beneficia de ajutorul acestuia, pentru că el, vrea să trăiască şi să-şi crească copiii.
   În situaţia primului-ministru sinucigaş, cred că povara delaţiuni, o poartă poliţistul care a vrut să execute un mandat. În memoria şi comportamentul lui se ilustrează frica de reprsalii, iubirea de familie şi speranţa de viaţă. Din atitudinea şi acţiunile lui, comparativ cu excesele marelui om din faţa sa, pe baza unei logici formale care cere subiect şi predicat, cuvinte ajutătoare, în virtutea legilor afirmaţiei, negaţiei, negării negaţiei şi terţiului exclus, se deduce că lucrurile nu s-au întâmplat conform declaraţiilor impuse. Să ne închipuim următorul scenariu. Aflaţi faţă în faţă, despărţiţi de un birou, cei doi protagonişti se exprimă, fiecare pe poziţia lui socială, unul arogant şi fără scrupule şi unul timorat şi umil. Cel puternic scoate un pistol dintr-o carte, ceea ce induce premeditarea, cu mâna stângă, o ameninţare la adresa poliţistului.Urma trecerea armei în mâna dreaptă, timp în care, poliţistul, într-un instinct de autoapărare, sare peste birou şi apucă mâna agresorului. Pistolul se descarcă aiurea, în colţul tocului de la uşă, zgâriind sau nu gâtul adversarului. Ulterior se cade la pace şi se mai produc nişte zgârieturi de circumstanţă. Sinuciderea cade în desuet şi toată lumea respiră uşurată. Şi hai să facem un martir, un Lazăr dintr-un cioclu naţional!

                        Memoria.
  Memoria este fundamentul gîndirii, dar nu numai al găndirii articulate ci şi al gîndirii instinctive. Un câine pe care l-ai lovit o dată nu te uită toată viaţa. Pentru el rămâi duşman.Din acest punct de vedere poţi aprecia un om cu memorie activă sau instinctivă. Dacă în copilărie a crescut într-un mediu familial sau colectiv dătător de devieri comportamentale ale celor din jur, la maturitate, cu toate corecturile şi abţinerile morale, omul rămâne prizonierul unui comportament deviant. Îmbată un individ şi în starea de euforie va izbucnii în comportament animal sau se va culca liniştit, nefiind pericol public, aşa cum l-au educat părinţii. Cel care a asistat în copilărie la atrocităţi domestice va memora în subconştient un mod de comportare agresiv.
   Analizănd proporţia de memorii cultivate şi memorii vulgare, constatăm că ultimele domină.Fără carte, cultură, educaţie şi spirit etic sau moral, memoria devine nu numai scurtă dar şi infimă.Majoritatea oamenilor de pe planetă, datorită puţinătăţii minţii lor, a spolierii intelectuale, au o memorie scurtă, momentană. ei trăiesc clipa. Este o expresie populară, "moldoveanul când dă de bani, se destrăbăleză, bea şi mănâncă, nu mai ştie că ieri, murea de foame şi că mâine mai trebuie să mănânce.
   Memoria scurtă a nenorocit România.După 1989 am uitat ce ne-a făcut Ceuşescu şi am votat cu Iliescu şi F.S.N. Am sărit în altă baltă a prostiei, nee-am bucurat că C:D.R.-ul a luat puterea şi ne-am rătăcit din nou în labirintul mafiilor ce se constituiau pentru devalizarea economiei naţionale.Am uitat din nou ce înseamnă lepra roşie, de data aceasta primenită cu politrucii şi securiştii din eşalonul doi şi am votat P.S.D. Am deschis cutia Pandorei spre jaf şi export de bogăţii naţionale. S-au distrus şi s-au vândut imobiliar uzine, fabrici, cazărmi şi alte proprietăţi ale statului, s-au privatizat pe comisioane personale bogăţiile ţării, Romtelecomul, băncile, loteria, elemente de infrastructură şi obiective indispensabile Siguranţei Naţionale.Am casat armata şi am făcut o adunătură de mercenari. Am ridicat lumea interlopă la rang de putere de stat. Am intrat în Europa, într-un fel pe uşa din dos. Europa ne-a primit pentru că avea nevoie d resursele noastr şi nu pentru că aveam ochi frumoşi. Austriecii au pus mâna pe bogăţiile fosile ale ţării, până în adâncul pământului.Francezii ne-au luat curentul adunând bani pe reţelele lui Ceauşescu şi adună pentru Franţa banii de pe gazele noastre care le plătim tot noi. Italienii ne taxează pe energie electrică şi reţeaua de drumuri. Americanii şi nemţii sug de la noi, pe nevăzute, pe construcţii autostrăzi, bănci, şi fabrici  cu forţă de muncă mai mult decât ieftună. Acum canadienii ne vor aurul şi cuprul iar americanii gazele de şist chiar dacă aceste exploatări ar omoră poporul român. Riscăm să pierim din lume, pe mâinişle noastre. Nu pe mîinile celor care au memoria trecutului, prezentului şi viitorului, nonsens de premoniţie, ci pe mâinile acelora cu memorie scurtă sau fără memorie.

                            Maimuţa.
   Maimuţa, în mediul ei, în libertate, se manifestă aşa cum a învăţat de la strămoşii ei, sare, sesaltă ţipă pe limba ei, se strâmbă. Dacă o pui în faţa unei oglinzi, îşi dă în petic. Are impresia că dincolo de geam se află o altă maimuţă şi strâmbăturile şi ţipetele capătă alt aspect. Are o luptă cu adversarul virtual şi o duce cu toată forţa imbecilităţii sale.
  Ce ne facem cu maimuţele politician care se expandează verbal şi gesticular în faţa unei oglinzi, fără să se vadă pe el şi fără să-şi vadă inamicii. Cine receptează strâmbăturile şi minciunile lor pe unde nevinovate? Desigur alte maimuţe, din acelaş trib de animăluţe fără creier, pe care nu le interesează decât accesul din ce în ce mai abundent la banane portocale şi viermi. Pentru că maimuţele ca şi urmaşii lor, oamenii, sunt omnivore.
    Ce defineşte maimuţa politică, în afară de lăcomie? Creier mic în insuficienţă de cuprindere, decât instinctuală a realităţii, mare poftă de putere cu orice preţ, chiar dacă din cele 10-15 cuvinte care le pricepe face titlu de doctor. Vrea să fie sus şi tare chiar dacă în viaţa lui de 2-3-4 decenii nu a reuşit să bată un cui într-o scândură. Se gudură pe lângă stăpân şi dacă acesta îi dă un deget i se suie pe umari şi apoi i se urcă în cap şi începe să-l ţopăie până-i face creierii piftie.
   Deocamdată poporul român s-a remarcat doar cu doi maimuţoi. Ponta şi Antonescu. Animale de menajerie pe care nu numai Uniunea Europeană nu vrea să-i achiziţioneze, dar şi orice ţară din lumea a treia refuză să-i aclimatizeze în rezervaţiile de primate, de care au atât de multă grijă.

                                  Omul
  Omul a fost făcut de Dumnezeu, ca să ajungă, în vârful lanţului trofic, zeu. A greşit şi a umplut planeta cu oameni, cu duh ţi fără duh, majoritatea fameni. A ales un popor, coadă de topor care să dea ideea. Cu tora în faţă a supus femeia.Oamenii maimuţă, cu sau fără puţă, au început să creadă, că unii sunt membrii de cireadă şi alţii mai aleşi vor fi cei culeşi să dea cu biciul, pregătind supliciul existenţei proniei cereşti, penntru cei care rămân tăcuţii peşti. Oamenii trăiesc într-o mizerabilă vânzoleală, în aceeaşi oală dată de Pământ, pe bază de cuvânt. Cuvinte multe sau puţine, munci mari sau leni infime, deşi în gene-avem divinul, din noi se scurge doar veninul. Rudimentarul e prolific, gîndirea n-are căutare, cădem într-un noroi politic, că omenirea n-are stare. Cînd Tera se va scutura, să scape de ciugulitori, mi-e milă doar de ţara mea, că vom pierii ca răpitori, deşi de când tălpim Pmântul, n-am deranjat nici cântul, vântul, dar din sudoarea de pe frunte, rămânem doar oşteni d munte. Noi zei nu vrem să fim aiurea, dar ne va ocroti pădurea.

                              Animal cantry.
     Animal planet alege prin emisiunişe sale diferite tipuri de comunităţi animale cărora le studiază comportamentul şi modul de adaptare la mediu.Mă gândesc, cum ar fi ca într-o serie de emisiuni să fie relevate comportamentele animale ale oamenilor din diferite regiuni ale globului. Sau dintr-un anumit areal Carpato-dunăreano-pontic. România apierdut în ultimii 22 de ani mai mult din jumătatea oamenilor săi. Au devenit un fel de animal nepăros dar şi fără creer, fără bun simţ, fără discernământ şi ruşine.
    Am sperat ca de ziua naţională a României fiecare dintre noi să se considere român  mândru şi drept, poet şi cântăreţ al virtuţilor naţionale transmise din strămoşi. Ce-am văzut? Maimuţe fără ţară, hiene nesimţite, vulturi hulpavi, copii băgaţi de mânuţă în mizeria de hazna a politicii româneşti. În loc să vedem oameni veseli cu steguleţe, cu copii cu steguleţe în braţe cărora să li se transmită un sentiment de dragoste de ţară, de recunoştinţă faţă de înaintaşii care au făurit România Mare, care cu decenţă să se plimbe prin parcuri, vedem o hoardă de flămânzi care tăbară pe sarmale şi fasole. "Măi mârlane, nu poţi să-ţi faci acasă 2-3 sarmale sau o cratiţă de fasole?" Pe oamenii străzii, pe aurolaci şi boschetari îi poţi ierta că se reped la asemenea bucate, dar pe un om îmbrăcat bine, cu pretenâie de "dumneavoastră", nu pot să-l văd fără greaţă în suflet îmbulzindu-se la lăturile primarilor. După cum a ajuns ăara asta Apocalipsa ar fi un miracol de izbăvire a sufletelor animalizate de starea de fapt.  Nu  politicienii sunt mizerabili, ci poporul care îi ridică.
   Cum nu mai avem popor, nu vom mai avea în curând nici ţară.
   România a trecut prin momente infinit mai tragice, în războaie, în secetă, în sărăcie, dar nu-mi amintesc, din copilărie să dea asemenea exemple de jigodism uman. Oamenii se ajutau între ei, din toată sărăcia împărţeau şi cu alţii, acum sunt în stare să-şi ia unul la altul sarmaua de pomană din mână. Se înjură şi se bat pe orice ciosvârtă de pomană sau în posesie, se înghesuie să nu ia altul ce crede că i se cuvine lui.
   Cu mobilul la ureche, care costă ceva bani, cu maşina în parcare, ţugulanul nesimţit, dă din coate să ajungă în faţă la toate cozile. Chiar şi dacă se va da o dată şi o dată balegă de pomană, tot o să vedem bătaie.
   Cum să construieşti o ţară pe model occidental cu asemena mizerabili în toate generaţiile.Educaţie de junglă, puturoşenie de deşert, ritmuri de viaţă de triburi primitive, convieţuire peraterească, animal cantry România.
   Toate mesajele mele sunt în van întrucât cei ce ar trebui să simtă ceva nu citesc.

                        Mârlanul universal.
    Mârlanul este un individ uman cu două picioare care face trecerea între suuboameni, ieşiţi din sfera oricătei etici şi morale sociale, cu minţile pierdute şi oamenii cu un minim de bun simţ. Aşadar mârlanul nu are cei şapte ani de acasă şi chiar dacă ştie ceva carte şi are "jeacă" nu se poate adapta relaţiilor umane cu semenii săi. Înjură de dimineaţa până seara, scuipă, dă din coate în mulţime, calcă cu vehicolul orice îi iese în cale, găini, câini şi oamani. Dacă îi dai un deget îţi ia toată mâna, dacă se simte protejat face orice îi trece prin cap. Mărlanii au devenit vizibili şi apoi prezenţi în proporţii apreciabile, după disiparea inchiziţiei şi trecerea spre capitalism, când foştii şerbi au invadat oraşele. La noi, neavând inchiziţie şi reguli drastice de convieţuire umaană, mârlanii au apărut mult mai tărziu, o dată cu dezrădăcinarea de moşie.
   Sunt mai multe tipuri de mârlani naţionali, cei mai semnificativi fiind personaje de western american sau filme cu subiect din zone izolate. Acest lucru deoarece, societăţile occidentale au reuşit un fel de izolare a mârlăniei.
    La noi mârlanii s-au risipit peste tot. Anii comunismului cu industrializarea forţată, a dezrădăcinat copiii şi tinerii de la sate, unde exista un fel de bun simţ aparte, un respect bine definit faţă de părinţi, bătrâni, învăţători şi preoţi. Scăpaţi la oraş s-au trezit liberi de ruşine şi au ănceput să-şi facă de cap.
   După revoluţie, o dată cu distrugerea economiei, o mare masă de populaţie ş-a întors la ţară. Aici au adus şi ştafeta mârlăniei. Durerea mare este că aceşti mârlani în mare majotitate cresc copii, cărora le transmit genele mârlăniei. Nu prea au timp de educaţia şi viitorul copiilor lor, se aruncă după averi, se înşeală unii pe alţii, se fură şi se bat între ei, iar când îi apucă lenea se fac boschetari.
   Orice campanie electorală scoate la loc de fală cetele de mârlani.

                               Comunismul, redivivus.
   Foarte puţini din români mai ştiu ce este comunismul. Bătrânii nu-şi mai aduc aminte cum mâncau arpacaş dimineaţa, la prânz şi seara, pentru a reconstrui o ţară sărăcită de război, de nemţi şi ruşi deopotrivă. Noi nu am beneficiat de o Pace după al II-lea Război Mondial şi de recuperaţii nici nu a putut fi vorba.Noi am fost numai jegmţniţi cu ajutorul conducătorilor politici, laşi sau cozi de topor.
   În 1946 pe când regele Mihai, decorat de Stalin, se plimba cu maşina pe Valea Prahovei, P.C.din România cu ajutorul unui fel de Dan Diaconescu, Petru Groza, preşedintele Frontului Plugarilor a preluat puterea în România sub pulpana marelui Stalin. În afară de măsluiea voturilor, succesul comuniştilor, comunişti din toate ţările înconjurătoare, mare parte de sorginte semită, succesul în alegeri al comuniştilor s-a bazat şi pe prostime, pe ţăranii analfabeţi care au fost împroprietăriţi în 1945 şi şi-au vândut pământurile până în 1950, le-au dat la chiaburi şi banii s-au dus pe cărarea gâtului. În perioada secetei din 1946-1947, ruşii s-au făcut că ne ajută cu cereale trimise de americani. nu vi se pare că acest scenariu istoric se repetă în zilele noastre. Bineînţeles că acum în secolul vitezei lucrurile se desfăşoară iute...iute, vorba Marinei Voica.
      Dacă pentru comuniştii stalinişti a fost nevoie de 7 ani ca să pună mâna pe toată puterea, comuniştilor Putinişti nu le-a luat decât 4 zile ca săţl suspende pe Băsescu şi chiar dacă n-au reuşit în primă fază, au şanse ca în următoarea lună, deci în total 7 luni să pună stăpânire pe tot ce mişcă în România. Regele a fost categorisit de comunişti "parazit", Băsescu este dictator sprijinit de Occident.
     La marea de prostime care se leagănă precum cucuta, costreiul, ciulinii şi alte buruieni înalte în holdele patriei la orice adiere de vânt nu este de mirare că vom arbora în curând stegul roşu, dar nu cu secera şi ciocanul ci cu mâţa în trandafiri. Felix motanul şi pisoiaşul ponta vor schimba în curând mieunatul cu răgete de tigru.

             Campanie electorală.
    Candisaţi de deputaţi şi senatori, risipesc cu zgârcenie, bani negri pentru a fi votaţi. De frica insuccesului se străduiesc asiduuu să dosească ceva bani din sponsorizări sau de la partid în propriile lor buzunare. u mai vedem ca altă dată pomeni electorale, cârnaţi şi bere, ţuică şi sarmale, cisme şi găleţi, zahăr orez şi pui, dar nu înseamnă că nu se mai dă şpagă electorală, dar se dă nominalizat şi cu monitorizare. Cei slabi şi săraci jură că vor vota U.S.L. sau A.R.D. pentru suma de 50 de lei.
    O zicală românească spune că, în Caracal s-a răsturnat carul cu proşti. Nu e adevărat, carul cu proşti s-a răsturnat î n toate satele, comunele şi oraşele Vechiului Regat, iniţial în Oltenia, apoi în Muntenia şi chiar în Moldova. Sute de ani de iobăgie, nu se pot traduce peste nopte în conştiinţă civică, chiar dacă ţugulanii ţin de dmineaţa până seara, mobolul la ureche. Valul de promiscuitate a poporului, de indolenţă şi nesimţire în vizualizarea şi acceptarea propriului viitor, mă face să cred  că intrăm într-o Fermă a animalelor, fără viitor.
   Singura salvare a României este ieşirea la vot a conştiinţelor naţionale, a intelectualităţii scârbite de politica de până acum, altfel nu putem, în ccondiţii de democraţie să supunem prostia şi libidonismul aşa-ziselor mase populare, inconştiente şi prezente la iesle cănd se dau grăunţe, dar moarte de foame când nu se mai umple ieslea.
   Avem foarte multe animale nobile şi prea puţine de povară. Nu găsim la iesle un animal transpirat de muncă ci doar cei care vor să mănânce cu orice preţ, chiar dacă doar au tras aer în piept. De vină cade grăjdarul, dar dacă şi el e unciugulitor din tainul dat de stăpân, cine mai pedepseşte animalele parazitare?

                                    Staffuri şi stafuri.
    Un proverb românesc spune că "spune-mi cu cine te însoţeşti, ca să ţtiu cine eşti"! Oricare mare conducător al lumii, din antichitate şi până astăzi şi-a datorat succesul unor sfătuitori de condiţie umană deosebită. Cei care au adunat în jurul lor forţele răului au sfârşit lamentabil, rămânând în istorie ca o paria.
   N-ar fi nevoie să amintesc nume, dar sunt analişti politici şi sociali care nu prea au citit cărţi. Este vorba de Alexandru cel Mare, Cezar, Napoleaon, Stalin şi Hitler. Alegerea vă aparţine.
   În zilele noastre, cu toată încăpăţânarea şi ambiţia politică, după ani de aşezare bătrânească, preşedintele Băsescu a reuşit să adune în jurul său un staff de patrioţi şi oameni integrii, care să dea o direcţie pozitivă, cât e posibil în circumstanţele internaţionale şi interne, actuale. Acestui minigrup de patrioţi i se opune o întreagă crengătură mafiotă, în care înoată rechinii fără ţară, hulpavii necrescuţi ai ţării, ranchiuna şi prostia, liberul arbitru. Doi copii handicapaţi se joacă cu beţele, cercurile, maşinuţele şi tractoraşele României.
   Un băiestruc cu grade mari, fost general de paie al armatei Ceauşiste, se contrează cu preşidinţia pe probleme de siguranţă naţională. După ce a ajuns general sub pulpana Elenei Ceuşescu, pentru a nu-l strica pe Nicuşor, nu a citit în viaţa lui decât R.S.I. (regulamentul serviciului interior) şi probabil "Capra cu trei iezi", emite pretenţii de cunoştinţe politico-strategice militare. Mi se pare că încet încet alunecăm pe gheaţa pieirii noastre ca naţiune cu asemenea nulităţi umane, care nu văd decât până în vârful nasului roşu de pofte şi răutate, pentru că dacă ar fi de beţie, s-ar putea să treacă.
  Azenţie, români, ni se pregăteşte ceva sumbru pe toate planurile. Tenebrele Evului Mediu se însămânţează în România! Marea Rusie autarhică încearcă un experiment de întunecarea Europei. Ne-am bucurat de mii de ani de vânturile blînde şi ploile venite din vest şi ne-am chircit de vrică la Viscolele din Est.

                        Abrambureală în învăţământ.
    După chinuri de doi ani s-a născut cu urlete pro şi contra pruncul numit Legea educaţiei şi se părea că se pune în ordine un parcurs şcolar documentat ştiinţific şi biologic, că se pune ordine în calitatea instituţiilor de învăţământ şi a profesorilor, la toate nivelurile. Moaşa care a prins cordonul ombilical al acestui copilaş firav şi îl învârte prin salon ca să-l dea cu capul de pereţi, să vadă cât rezistă, este Abramburica.
   După ce a nenorocit învăţământul românesc, după dezastrul C.D.R. cînd Marga a inventat manualele alternative şi Facultăţile particulare, doamna Andronescu, ameţită de substanţele chimice pe care le-a inhalat de-a lungul carierei a continuat să mulgă prostia. Şi-a creat şi ea o Universitate particulară unde se adunau toate loazele cu bani şi învăţau să sse zbânţâie şi să se drogheze, să populeze băncile barurilor, pentru că de carte nu putea fi vorba. În acest sens  s-a străduit să reverse pe străzi prostia care face bani. Schimbă statutul şcolilor de ucenici şi îi face pe toţi elevii de gimnaziu liceeni. Ca să ajungă la facultate cei cu creerele spălate trebuiau să treacă examenul de bacalaureat. Cum? Cu şpagă ierarhică până la nivel naţional.
    În horă au intrat profesori, sindicate din învţâmânt, părinţi şi copii. N-am văzut reacţii de opoziţie de la dascăli nici mustrări de conţtiinţă că şcoala a trnsformat creierele celoor mai mulţi copii în bălegar. E adevărat că şi acesta poate fi călduţ,, dar a îngheţat pur şi simlu emulaţia intelectuală a tinerilor noştri timp de aproape 14 ani. Suficienţi ca analfabeţii fabricilor de diplome să infesteze viaţa publică, cu prostie. Tineri parlamentari, funcţionari publici dau în răzoare cu prostia lor şi se fac că lucrează la viitorul poporului nostru.
   Acum Abramburica vrea bacalaureat profesional, nu mai vrea clasa zero, nu mai vrea clasificarea universităţilor. Dă din nou la manivelă ca să amestece borhotul urât mirositor al lipsei de carte. Speră totuşi să recicleze deşeurile în bani.
   În şase luni de conducere U.S.L. şcolile au luat-o razna. Directori necalificaţi numiţi pe criteriu politic se chinuie să îndobitocească elevii, profesorii se fac că vin la şcoală, copiii vin doar bătuţi de părinţi de frică să nu le piardă alocaţia. Şi dacă vin vin să deărâme şcoala, să se bată între ei, să urle la profesoti, să bea, să fumeze şi să se drogheze. Părinţii copiilor de gimnaziu sunt în mare majoritate cei care au făcut şi ei o astfel de şcoală după 1990, n-au educaţie, n-au bun simţ şi mai ales un minim de cultură generală sau profesională.
   Dacă vom continua încă patru ani cu abrambureala din învăţământ vom rămâne cu câteva şcoli pe post de cetăţi baricadate şi cu restul şcolilor ca baruri şi fast-fooduri. Cred că Europa ar trebui să ne dea afară mai devreme pentru a nu umple Schengenul cu nulităţi.

                         Mârlănie politică!
    O adunătură, o bandă de loaze politice, cu susţinerea unei adu nături analfabete de analişti politici şi ziarişti plătiţi şi mai ales a vulgului popular, au pus mâna pe putere acum şase luni. Ţinuţi la cutie de puterea P.D.L. şi a lui Băsescu, U.S.L.-iştii au ieşit la vânătoare şi jaf. Aveau datorii imense, datorită ultimelor runde de alegeri, la interlopi, la cămătari şi oameni de afaceri. Au halit şi o groază de ruble pentru detronarea reşedintelui, cuiul lui Pepelea pentru expansiunea petro-gaze a ruşilor. nu le-a reuşit majoritatea demersurilor mafiote şi anti-justiţie dar şi-au umplut teşcherelele.
   Acum, chiar în campania electorală pe care şi-o arogă ca şi câştigată, încep să dea înapoi. Simt sau ştiu că vor veni vreamuri grele şi de ce nu ar lăsa pe alţii să scoată castanele din foc şi peste doi ani să ţipe iar din gură de şarpe că s-au tăiat pensii, salarii şi îndemnizaţiile revoluţionarilor şi că ei vor îndrepta lucrueile. Ce-au îndreptat în ultimele şase luni? Au jefuit toto ce se mai putea jefui, au făcut front comun pentru protejarea infractorilor politici din partidele lor şi au încercat să subţuge justiţia.
   Pun pariu pe un pix că U.S.L.-ul nu vrea să aju ngă la guvernare. Ponta nu mai vrea prim-ministru, Antonescu nu mai vrea preşedinte. Tot ce fac e de faţadă. Sondaje de opinie măsluite, ameţirea electoratului propriu, toate în interesul personal al hienelor care chiar dacă nu s-au săturat încă de cadavre, or mai găsi ceva de ciugulit cu puiii lor puşi în infrastructura politico-socială, dar nu mai vor guvernarea.

                         Mesje de dincolo!
   Recrudesccenţa acţiunilor sistemului mafiot politic şi avocăţesc, din ultimele zile, au în subsidiar zvonuri şi informaţii care le ridică mingea la plasă. De undeva, de dincolo, vin veşti şi bani care participă la subminarea statului de dept. Cred că soarta României este deja pusă pe tabla de şah, din nou de marile puteri, mutările fiind posibile cu complicitatea lichelelor cu cetăţenie română, dar fără patrie.O pleiadă de hulpavi trădători de ţară, cu ambiţii infantile, marjează la aducerea României în stadiul de ţară mafiotă, un fel de Liberie a Europei, aflată la intersecţia intereselor blocului atlantic cu al Rusiei şi alte vânturi asiatice.
   Ultimele mesaje de dincolo, vin nu de dincolo de Dunăre,, ci de dincolo de Volga. Lupta e inegală şi fără suport patriotic. O mână de politicieni cu sânge românesc în vene şi tot o mână de specialişti în siguranţa naţională şi în domeniul juridic sau coercitiv , este practic sufocată de cioflingari şi marionete ale viitoarei realităţi interlope. Au sprijin popular inimaginabil, la o minte sănătoasă, dar posibil la gradul de spoliere şi prostie al poporului aiurit de neştiinţă de carte, de lipsă de respect şi bun simţ, de acceptare a valorilor.
   O ţară care are 7,5 milioane de troglodiţi, adică aproape jumătate din populaţie, care ies la vot ca vitele la iesle, nu poate accede la progres economic şi social. Despre boschetari, drogaţi, bătrâni inconştienţi, tineri dezinteresaţi, clanuri ţigăneşti a căror cărţi de identitate votează după voinţa bulibaşei se vorbeşte des şi fără folos.De unde să ştie ţăranul sau ţiganul, ce-i şofranul?
   Se vorbeşte de dispariţia în 50-100 de ani, dacă nu vine Apocalipsa de dispariţia şi disaparea mai multor popoare. Cred că poporul român, bine că nu voi apuca acele vremuri, va fi primul din Euroa care va umple, în sălbăticie pădurile şi munţii strămoţeţti şi care se va întoarce la stadiul de maimuţă.

                              Armata şi gradele ei!

       Armata, de când se ştie ea, şi ni se pare că o ştim şi noi, a fost o castă separată, o mare mută, dar în interiorul căreia se reflectau tot timpul slăbiciunole politice şi sociale ale vremii. Flăcăii noştrii, de la Cuza încoace, au făcut aarmată, s-au maturizat în armată şi au deprins în această ultimă şcoală populară literele şi anumite meserii. Un mai mare viciu de formă socială, ca lipsa recrutării tinerilor neşcoliţi spre maturitate, ca cel care se întâmplă de 15 ani, nu poate fi evaluat. S.U.A. a suplinit obligativitatea serviciului militar cu Garda naţională. Noi de ce nu avem un asemenea sistem? Mercenariatul militar ne-a costat de zeci de ori mai mult decât armata permanentă. Avem zeci de aşazişi eroi care au murit pe pământuri străine, pe bani, nu reprezintă o armată naţională, osatura de putere a unei ţări. Ca şi în sistemul bugetar, unde muncitorii sunt aproape inexistenţi dar directorii şi funcţionarii sunt la mare preţ, adică remuneraţie şi în armată profitorii sunt  de o bogăţie inimaginabilă. La 7000 de soldaţi avem 7o de generali, ce să mai vorbim de colonei, ofiţeri şi subofiţeri.
    Să trecem puţin la istorie, la istoria armatei române. Reformele lui Cuza au pus bazele şi armatei naţionale. Era nevoie de şcoli de ofiţeri, subofiţeri şi trupă. Emulaţia naţională, după Prima Unire, a permis accesul oricărui băiat deştept la Şcoala militară şi la gradele aferente.Dar la români orice minune ţine trei zile. După alungarea lui Cuzaşi venirea Hohenzolănirol la conducerea Principatelor Române şi apoi a Regatului, clasa ofiţerilor autohtoni a fost înlocuită cu ofiţeri străini, vorba lui Eminescu, "cine a îndrăgit străinii, mâncai-ar inima câinii". Aveam  ofiţeri împopoţonaţi şi înţepaţi de sorginte germană, italiană, franceză etc. aceştia au dat girul incompetenţei lor la Războiul de independenţă.  Au curs râuri de sânge din trupurile âăranilor români şi ofiţerilo inferiori români din cauza greşelilor tactice, de topografie şi comandă ale infatuaţilor generali străini, la Griviţa, plevna şi Smârdan. Dar după război, mulţi viteji se arată şi istoria ca o blasfemie scoate eroi din cei care au rămas şi nu dintre cei cares-au jertfit, chiar dacă eroii s-au ascuns în spatele frontului.
    La războiul balcanic, armata română i-a speriat pe bulgari chiar dacă nu aveau gloanţe în puşti.
    Am intrat în Primul Război Mondial, cu o ofiţerime de paradă şi de baluri, fiii bogătaşilor vremii, cu uniforme strălucitoare, săbii lustruite şi ţinută maiestoasă pe cal. Istoria face un supeerou din generalul Dragalina. Dar acest mare strateg militar nu ştia că nu poate cuceri Ardealul cu bâta? 40% din soldaţi avea puşti cu feştile, în timp ce în America se folosea Wincesterul şi mitraliera. Fiecare puşcă avea trei cartuşe.Austroungarii aveau mitraliere, tunuri  cu şrapnele şi grenade, avioane şi zepelinuri. Am sacrificat pe bază de patriotism şi vitejie zeci de mii de ţărani români şi intelectualitatea satelor. După cucerirea Munteniei şi înfundarea armatei române în Moldova, cu sprijin francez, armata s-a întărit. Comandanţii de regimente şi divizii incompetenţi ca neam boieresc sau venetic, Armata Română a dat girul valorii sale. Dipă război, competenţele şi valorile militare superioare au fost înlocuite cu aceleaşi otrepe boiereşti şi de altă natură, vorbind de sufletul românesc.

        Grade şi gradaţi!
  În uktima vreme, se vorbeşte pe faţî şi pe dos ca la andrele, despre gradele militare. obiceiul de a da grade militare, după 1989 este vechi şi corespunde felului de a fi al armatei române moderne de la Cuza încoace.
  La zi vorbim de grade date celor care nu au făcut armată, pupilul Casei regale, sportivi, artişti şi ziarişti, interlopi şi cămătari. Şi ce ar fi rău în acest lucru dacă ne uităm la aşazişii ofiţeri cu şcoală militară. În anii 50, după un an de cazne militare ăn care nu au reuşit să înveţe tabla înmulţirii, absolvenţi de 4 sau şapte clase, au devenit politic, ofiţeri. N-au mirosit praful de puşcă dar s-au trezit comandanţi, deţinători ai preceptelor tacticii şi strategiei militare. Fiii şi nepoţii acestora au moştenit gena geniului militar al părinţilor analfabeţi. Este uşor să devi erou şi mare comandant militar pe timp de pace! lichelismul şi oportunismul, plus pilele te ajută, chir dacă nu ai nimic în comun cu statutul de luptător în armată. Pitici dolofani, grăsani de doi paşi într-un loc, nesimţiţi şi puturoşi avansau într-o veselie în ierarhia militară. Cine nu ştia meseria armelor se făcea politruc sau C.I.-st, adică turnător la securitater. Piloşii deveneau comandanţi şi se ocupau cu creşterea porcilor, a oilor sau vacilor şi cu legumicultura în aşa zisele G.A.Z.-uri. Entităţide îmbogăţire şi şpagă spre eşaloanele superioare. Orice inspecţie s termina cu un calificativ direct proporţional cu numărul de porci sacrificaţi. Şi de aici grade şi grade, funcţii şi funcţii, şcoală şi şcoală!
   În peioada comunistă s-au dat două probe de competenţă a şefilor armatei.1968,intervenţia în Cehoslovacia a Tratatului de la Varşovia şi aşazisa "revoluţie din 1989". În anul 1968, comandanţii militari şi politrucii s-au internat în spitale sau s-au ascuns pe la spatele armatei, lăsând tinerii ofiţeri bine şcoliţi să ţină piept organizării rezistenţei armate. Au mai fost vechii ofiţeri de carieră din regimul burghezo moşieresc iertaţi de Ceauşescu, care au dat probă de patriotism şi sacrificiu.
   În evenimentele din decembrie 1989 capii armatei, ridicaţi în funcţii şi grade pe sistemul P:c:R.(pile, cunoştinţe, relaţii) au dat proba incompetenţei combatante, a laşităţii oportuniste, a limitelor de bun simţ. Aceeaşi probă au dat-o procurorii militari, care n-au vrut să priceapă Constituţia României Socialiste şi prevederile legale privind starea de război în care ne aflam potrivit indicativului "Ştefan cel Mare" care implica acoperirea graniţelor de către armată, după un plan bine stabilit şi nu defilarea sau desciderea focului pe străzile oraşelor. Crima a devenit virtute şi ţugulanul român a avut impresia că "armata e cu noi". Armata era cu ea! Ca să estompeze crimele dinainte de 22 decembrie, generalii armatei au comis alte crime după această zi. Aproape 10.000 de morţi nevinovaţi. Ce s-a întâmplat cu ofiţerii participanţi la carnagiu? Au avansat inimaginabil de mult. Locotenent colonelu Zeca, prctic comandantul garnizoanei Timişoara, a ajuns în şase ani general de corp de armată. Şeful operaşiilor Armatei a IV-a de la Cluj, care opera toate plunurile de apărare în Ardeal, lt.col. Degeratu a ajuns Şeful Statului Major Genera şi general de armată. De altfel din fiecare Comandament de Armată sau de Armă, ofiţerii fideli găştii Militaru-Iliescu au promovat neverosimil, iar cei care s-au ascuns pe sub birouri, au făcut în izmene, au ieşit mai târziu să ceară funcţii şi grade. După război apar mai mulţi eroi decât cei care au luptat cu adevărat. În armată sunt recompense de promovare, în civilie, Iliescu a creat zeci de mii de eroi, împunşi de vacă, dar care cu toţii au subt de la ţâţa bugetului de stat, adică din impozitele şi taxele amărâtului de român.
   Despre eroi şi profitori din toate rătboaiel moderne ale României în întâlnirea viitoare.

                    Preşedinte, premier, sau prostie-n eşicher!
    Ţugulanul român, semianalfabet şi arogant, adică fudul, îşi dă cu părerea despre situaţia politică, fără să aibă habar pe ce lume trăieşte. Lipsa celor şapte ani de acasă, recte, creşe şi grădiniţe, lipsa bunului simţşi respectului îl face pe fiecare individ, tare şi mare.De unde să priceapă o clasă politică şi un grup de indivizi stimulaţi prin droguri şi beţie ce înseamnă lipsa de "Lesmajestate". În toate ţările lumii şi de mai multe sute de ani, nu este admisă, cu toate libertăţile unei democraţii haotice, înjurarea şefilor de state.
    Nu e posibil ca un neica nimeni, un boschetar care nu ştie literele alfabetului sau să adune două numere să iasă în stradă şi să facă preşedintele ţării, ales de mai muult de jumătate din români, javră ordinară. Democraţia înseamnă şi respect. de câte ori preşedintele a vrut să aşeze treburile ţării au ieşit la luptă mafioţii politoci, din toate partidele, inclusiv din cel al lui, cu suspendarea.
   Avem acum altă problemă, pe care prostimea nu are cum s-o priceapă şi pe acest lucru se bazează jigodiile cu acces la putere. După Constituţie, România este ţară prezidenţială, cu preşedinte ales de popor. Nu se putea altfel pentru că în cultul strămoşilor noştrii, Vodă era sub Dumnezeu. Am avut după revoluţie trei preşedinţi, din care unul de două, ori, spunând că nu are prerogative să oprească jaful ţării, unul care era cioară pe gardul ţării şi unul care a vrut să facă treabă, cu sincopele şi iertăciunile personalului de casă. a câştigat alegerile cu sprijinul clanurilor ţigăneşti şi era normal să plece capul în faţa acestora. Cu timpul, s-a mai îndepărtat de sprijinitori, dar longevitatea funcţiei îi conferă nişte responsabilităţi patriotice impuse de siszemul de siguranţă naţională, strict secrete pe care nu le poate accesa nimeni în câteva luni de guvernare. Nimeni nu a observat că S.R.I. D.I.E. şi alte structuri solide de apărare nu au pus la dispoziţia interimarului Antonescu, date de vitalitate naţională. Acesta nu a primit butonul roşu, în primul rând că nu îl mmerita şi în al doilea rând că nu prezenta înctedere. Sunt protocoale şi acte internaţionale care devin apanajul unei responsabilităţi credibile.
    Ponta vrea vot de veto. Îi dai copilului o maşinuţă, care dacă nu mai are baterii, el o aruncă pe fereastră. Cum poate un popor să-şi dea soarta pe mâna unor diletanţi? Fiţi siguri că se poate! La aşa popor aşa conducători! Să luăm sutele de mii de familii de sdincolo de Carpaţi, privind de la Cluj, în care capul familiei este beţiv, om de nimic, chiar criminal şi închina-ţi-vă! Viitorul vostru este negru!

                           Campanie electorală mascată!
    Românii au drept de vot. dar dintre români 80% sunt analfabeţi, săraci, proşti şi handicapaţi. Pe o asemenea strategie, cei de la putere, deşi ţi se pare că sunt în opoziţie, au marjat la păcălirea ţugulanului român. Admir intuiţia jegoasă a P.S.D. urmaşii nomenclaturii comuniste, pe P.N.L.-işti nu îi bag în seamă, pentru că nu sunt decât lătrăi, în a devia foloasele campaniei electorale în favoarea lor. Au emis o Ordonanţă de urgenţă, prin care se interzic pomenile electorale. partidele mici şi independenţii nu mai pot da pui, mălai, zahăr, ulei salamuri şi altele, pentru a fi votaţi.
    Mai e naivitatea A.R.D. care crede că prin benere, afişe şi ziare, cu sloganuri sofisticate, va lămuri electoratul că ei vor binele ţării. prostanul din popor, una că nu citeşte, a doua că nu ştie ca citeşte şi a treia că nu pricepe ce citeşte, merge în turmă, după ureche. Ce-i spune altul. Nu areresponsabilitatea zilei de mâine, iar de perspectivă temporală nici nu poate fi vorba.
     U.S.L. acţionează subversiv cu momeli perfide, din care nimeni nu pricepe nimic dar va vota. va vota cu cei care organizează exvursii la mănăstiri, cu masa de rigoare, cu cei care dau mese la restaurant, pe bucăţele, cu cei care organizează festivaluri şi focuri de artificii, cu cei care aprind cu o lună înainte becurile de Crrăciun.
      Prostimea, iobăgimea, o reprezintă poporul român, fără naţionalităţile conlocuitoare, care îşi ştiu interesul deci pe cine nu-l interesează viitorul? Pe poetul român, pentru că toţi ne-am născut poeţi, pe iubitorii de hoţi şi haiduci, pe cei care dau hrana pe vorbe şi bunăstarea pe pustiu!

                           Înjurături şi huiduieli.
      Dacă există un popor pe planeta aceasta care să intre în Gyness-book pe metru pătrat de înjurături, acesta este poporul român. Avem înjurături, câte 5-10 pe literă de alfabet,  începând cu anafura şi terminând cu grebla lui Dumnezeu, care adună dimineaţa stelele de pe cer.Avem înjurături de năduf, de răzmeriţă, înjurături pooceşti, pornografice dar şi înjurături exotice, de coloratură verbală cu înţeles poetic.
     Durerea este că fiecare înjură după ureche, înjură în turmă, fără să discearnă ce şi pentru ce înjură. Pe lângă înjurăturile stimulate cu bani pentru săraci şi nemernici, pentru vagabonzi, apar şi huiduielile. Au început de astă iarnă şi nu s-au mai terminat. Atâta timp cât mafioţii şi interlopii care subveţionează otrepe politice mai au bani negrii de risipit, înjurăturile nu se vor opri.
     un diletant, aşazis analist politic, care n-a citit în viaţa lui decît "punguţa cu doi bani", pune o întrebare. "Ce a făcut Băsescu în funcţia de vodă"? Însemnă că habar nu are cu ce se mănâncă democraţia. De cîte ori prşedintele, îngrădit de constituţie, a încercat să pună anumite lucruri la punct, a fost blamat şi suspendet de mafia politică, de caracatiţa care sugrumă acest pământ.
    Nu ne mai rămâne decăt să asistăm la înjurături şi huiduieli plătite care să facă deliciul prostiei româneşti!

                       Dogarii se ocupă de roţiţi,
     Un dogar face roţi şi butoaie, roţi care trebuie să se învârtă şi butoaie care trebuie umplute. De4 crlr mai multe ori nu se asociază numele unui individ cu excesele meseriei sale, dar de data asta mi se pare că se potriveşte. ce vrea acest individ care nu a văzut în viaţa lui bocancii unui soldat, dar i se pare că e colonel? Vrea pensie de 7000 de euro. În ce război a luptat, cum şi-a vărsat sângele pentru patrie, nu contează. Banii sunt dreptul lui. Un general veteran de război, care a văzut sânge în sute de tranşee, avea o pensie de 14 miloane în timp ce ciripitorul Dogaru avea 70 de milioane.
    Este greu să vorbim de bun simţ, de respect şi de recunoaşterea valorilor armatei, cu asemenea indivizi.
    De fapt şi în mizeria din decembrie 1989, generalii şi ofiţerii superiori ai armatei au probat inutulitatea lor militară. prostie anafalbetism militar, sau curvăsărie, lipsa de prestanţă militară şi patriotosm, lipsă de camaraderie, laşitate şi oportunism, toate acestea au dus la 10.000 de victime, din care 80% militari nevinovaţi.
    purtaţi pe sus de Iliescu, care avea tot interesul să argumenteze o revoluţie, toate otrepele armatei au promovat nesperat de mullt pe ierarhia miolitară bşi au obţinut pensii inimaginabile. Ca şi inocenţii revoluţionari! Ofiţerii care şi-au văzut de meserie, care s-au sacrificat în poligoane, munci agricole, munci industriale, la mine şi canale au o pensie de 2000 lei, mai mult sau mai puţin. Jigodiile armatei, normal că vor mai mult.
  S-a ajuns prin recalcularea pensilor militare via, Oprea sub oblăduirea lui Boc ca un subofiţer care toată viaţa lui în armată a numărat izmene să aibă cu 3-400 de roni mai mult . la pensie decât un colonel. toată recalcularea pensiilor militare P.D.L. a fost o bătaie de joc. gradul militar este  un titlu ca cel de doctor sau academician, care se obţine prin ani de muncă, examene şi studii. Domnii Oprea şi Boc şi de ce nu Băsescu au scuipat pur şi simplu pe valoarea ofiţerilor armatei române, dar au avut grijă să dea grade cu nemiluita şi la cei ce n-au făcut armată!

              1907
  Puţini dintre românii, sau alte naţionalităţi, îşi mai aduc aminte sau mai pricep ce reprezintă acest an. Cragiale a explicat acum 100 de ani cam cu ce se mănâncă revolta săracului şi puterea bogatului. Să încercăm şi noi să pricepem mersul repetativ al istoriei.
  Cuza Vodă a secularizat averile mânăstireşti şi a dat pământ ţăranilor. Aceste averi aparţineau unei pleiade de mânăstiri ortodoxe răspândite în Balcani.Nu a luat pământ de lla boierii autohtoni. După Războiul de independenţă, ca urmare a ieşirii României în Europa, boierii noştrii s-au emencipat, s-au franţuzit şi au început să se plimbe prin Europa. Bineînţeles că s-au şi puturoşit şi nu le mai păsa de ţară. Similitudinea cu actuala clasă politică şi de afaceri este absolut întâmplătoare. Cum economia României era , în caea vreme preponderent agricolă, o liotă de străini, greci, evrei, italieni, nemţi, armeni, etc. au năvălit peste ţarinile patriei pentru arendă şi cumpărare. S-a creat o subclasă socială de profitori, departe de patriotismul local. Ţăranii puturoşi au început să-şi vândă pământurile şi să la bea, ca şi astăzi, ajungînd argaţi, un fel de proletariat rural. Când foamea i-a răzbit, graţie propriei lor prostii au ieşit la luptă. Şi ce-au câştigat, gloanţe şi sânge. Proverbul cu mintea românului de pe urmă tăia în prostie.
      Să vedem ce avem acum. Boierii noştri, apăruţi peste noapte, din nomenclatura comunistă, nu-şi mai găsesc liniştea în a fura şi a spolia bogăţiile ţării. Sub pulpana lor de hapsâneitate inimaginabilă, tot felul de intruşi îşi fac mendrele în ţara strămoşilor noştri. N-eau luat piatra, lemnul, petrolul, sarea, apele minerale, lumina şi căldura pe care ne-o vând la suprapreţ. Am văzut că la întâlnirea oamenilor de afaceri se vorbeau toate limbile pământului. Arabi, turci, austrieci, germani, italieni, francezi, italieni, americani, ruşi, lipseau eschimoşii. Şi pe ici colo câte un român rătăcit.
     În schimb, proletarul autohton, cel care şi-a vândut şi băut casa şi pământul moştenite din comuism şi are impresia că dacă trage la lopată pe şantiere şi culege căpşuni în Spania, nu mai este ţăran, nu-şi dă seama că s-a iobăgit din nou. E ceva de emmancipare colonială, românii nu mai au ţară, nu mai sunt legaţi de glie, nu mai dispun de patriotism şi grijă faţă de familie, au ajuns nişte venetici care şi votează ca atare. De fapt nu venetici ci besmetici.

                         Maimuţe.

    De-a lungul secolelor, foarte multe popoare şi religii au respins ideea că omul se trage din maimuţă. Şi noi românii am respins din prostie şi analfabetism, dar  nu din convingere, că nu am fost, nu suntem şi nu vom fi maimuţe. Durerea e că avem un salt în timp de peste 2.000.000 de ani şi ne trezim deodată în faţa oglinzii, maimuţe în toată puterea cuvântului.
    O bunicuţă s-a suit cu toate picioarele, patru, pe bogăţia României anului 1990 şi cu tentaculele păroase, adică terminale păroase, a împrăştiat-o în cele patru vânturi. acum emite strâmbături filozofice şi socialist-ştiinţifice despre politica mafiotă a F.S.N., P.S.D. şi U.S.L., cum ar trebui să pună maimuţele lui mâna pe tot ce mişcă în ţară, inclusiv pe justiţie, astfel încât vulgul comunist să fie bine călcat în picioare.
     Un tătăiuţ, neaoş român şi cu simţ românesc, încearcă să le spună maimuâelor, nu prin semne ci prin cuvinte umane că ceea ce fac nu fac bine pentru poporul pe care li se pare că îl reprezintă. Maimuţele îşi dau în petec! Sar cu toate picioarele în sus, se tăvălesc se strâmbă şi ţipă de-ţi ţiuie urechile că ei sunt reprezentanţii maimuţelor de limbă daco-romană din toată ţara . Neavân cuvinte de bun simţ, sau de înţelegere umană, gesticulează haotic pentru a-şi apăra cuceririle revoluţionare, adică, averile personale adunate din spolierea ţării şi poporului român.

                  Grădiniţa.
     La grădiniţă copiii se împing, mai fac pe ei şi se pârăsc. "Tovarăşa, ăla m-a scuipat! asistăm şla un circ politic, în care politicieni fără coloană vertebrală şi mai ales fără glagorie (minte) se pârăsc ăn van la nulitatea proniei superioare. pentru că în România nu există o putere supremă care să ia dreptatea în mâini.
     La noi se vinde blana ursului din pădure şi se schimbă, vorba ţiganului, epurele pe carenu l-ai prins cu o găină. Victor Ponta construieşte din pazle viitoarea guvernare a ţării. Ca un copil de grădiiţă. alegerile  urmează, nu se ştie cine va face guvernul, dar el e pe cai mari. "Tovarăşa, Băsescu nu mă lasă să guvernez"
     Suntem o naţiune de piţifelnici, care se complac în nesimţire şi neştiinţă şi îl vom pune pe copilul necopt, hoţ de tirluri, semidoct şi fără experienţă de muncă şi răspundere să ne conducă. Sunt sigur că prostuşl nu vorbeşte în van, cărţile sunt făcute entru el ca premier, alfel nu s-ar arunca aşa de sigur pe vârful scării.
     Dacă scara e făcută de ruşi s-ar putea să fie prea grea pentru el. Când va cădea îl va strivi! Dacă scara este din lemn austriac sau din aluminiu american, s-ar putea să se încovoaie până la a-l sugruma.
     Asistăm, dacă ştim să citim şi să pricepem la o politică de grădiniţă în care elemente unmane fără educyţie, fără religie, fără bun simţ, exact ca în unversul copiilor fără griji,  că cel de lăngă el, sau cei de lângă ei trebuie pârâţi la "tovarăşa" chiar dacă nu au grreşit cu nimic.
     Oţară care se respectă îşi respectă în primul rând valorile. Ce-ai putea să respecţi la chiulangiul şi redusul intelectual Antonescu, la impostorul şi plagiatorul Ponta, la borfaşul de Dreagnea, la man-modelul Oprişan, la curvărăsitorul de Mazăre, şi la coaliţia "jos Băsecu" plină de puşcăriabil care şi-au ales şi ministrul justiţiei, Pivniceru, adică pivniţă, su temniţă.


   

                               Aurolaci şi cerşetori.
   Una din victoriile aşazisei "revoluţii" este cea a străzii. Dar nu a străzii civilizate, pe care circulă şi demonstrează oameni cu scaun la cap, ci al străzii vulgului, a stăzii pe care se ţipă şi se bagă un anumit obiect organic în toate direcţiile, a străzii pe care se împuşcă clanurile interlope între elele şi strada care ascunde în canale scursura umană, acceptată de mai marii zileişi exploatată de toate structurile de ordine publică aflate în subordinea pecuniară a găştilor ţigăneşti şi de altă natură. Din exploatarea aurolacilor şi cerşetorilor se obţi n venituri fără număr, fără număr, vorba manelistului, care ar asigura cam 20% din P.I.B.-ul ţării.
  Noua ordine  mondială, care prinde din punct de vedere social, pe baza principiului, "omul este om şi animalul om devine animal", prinde mai rapid în ţările labile politic, cum este România. Separaţia între oameni şi animale umane se face cu ajutorul structurilor coercitive ale statului care permit manifestarea interlopă şi părotejează toate aşazisele organizaţii de pază şi proptecţie, 90% făcând parte din structurile mafiote. Pătura politică a statului este un voal de mătase, pe care orice boare de vânt o scutură de-i sar fulgii, vântul venind de dedesubt, din canalele mizeriei umane.
   Până la sfârşitul lumii, care este practic inevitabil, oamenii se vor structura în clase până acum neconvenţionale, clasa afaceriştilor învăţaţi cu luxul care îşi pregătesc buncăre de supravieţuire, clasa inventatorilor şi a puterii minţii, care acceptă supremaţia ipocriţilor politici, pentru supravieţuire, calasa câinilor de pază, reduşi mintal dar avizi de consum şi distracţie şi clasa nenorociţilor şi târâturilor umane care se vor refugia în sate, munţi şi păduri şi din care se va fabrica "hrana verde".

                         Alegeri şi alegeri.
     S-au desăvârşit alegerile de preşedinte în S.U.A. Focuri de artificii, ploaie de confetii, "mulţumesc Mihaela, dragostea mea". America este frumoasă pentru ceea ce vrea să scoată în faţă. Însă în viscerele statului nord-american se ascund mizerii umane inimaginabile.Numărul de analfabeţi depăşeşte 30%, în suburbiile marilor metropole se ascund drogaţi, vagabonzi, cerşetori care dorm prin parcuri înveliţi în ziare, proxeneţi şi curve purtătoare de sida, criminali dezaxaţi purtători de arme şi veterani de război injectaţi cu steroizi care leau adus debilitate fizică şi psihică. E adevărat că S.U.A. poate asigura o protecţie socială mai adecvată. Dar această ţară a re resurse. Jandarm mondial a furat din toată lumea resurse naturale şi inteligenţă umană.
   Din România doar s-a furat.Am plătit biruri inimaginabile tuturor marilor imperii, inclusiv, în epoca contemporană Americii. În parteneriatul pentru pace şi după intrarea în N:A.T.O. le-am oferit americanilor gratuit baze militare, poligoane şi intendenţă militară. La baza de la Kogălniceanu s-a lucrat cu muncitori aduşi din Turcia. Niciun locuitor autohton nu a primit un loc de muncă. Bucuria celor de la Deveselu, descendenţi ai carului de la Caracal este deja caducă. nu-i aşteaptă nici o pomană americană! Bogaţii strîng nu risipesc.
   La americani nu au votat cei fără un statut social bine definit. Nu au votat şomerii, nu au votat boschetarii, nu au votat vagabonzii şi săracii. La noi toate aceste categorii sociale sunt puterea! Mase de manevră la îndemâna baronilor locali, primarilor, interlopilor şi taberelor ţigăneşti.

                         Breslele.
      Breslele au apărut în faza incipientă a capitalismului ptimitiv, în orânduirea feudală, ca un fel de I.M.M.-uri de pe vremea noastră. pentru a suporta presiunea nobililor, meseriaşii s-au asociat în bresle.Un fel de sindicat arhaic.În funcţionarea breslelor se respectau nişte reguli fără d care acestea deveneau vulnerabile.În fiecare breaslă se producea o promovare autentică pe bază de meserie. Existau ucenici, lucrători, calfe şi meşteri. Urcarea treptelor profesionale se făcea prin pricepere şi talent.
      După 1990, în România, din comunism ne-am trezit în capitalism, eludînd timpul şi profesionalismul.Dacă am analiza domeniile de activitate pe sistemul breslelor, vom vedea haosul social în formă nudă, politicul dictând valoarea şi în sistemele de autentică meserie independentă. În justiţie în loc ca valoarea să se impună pe baza respectului reciproc şi autenticităţii valorilor, recunoscute de întreaga breaslă. s-au impus vechii procurori şi judecători comunişti, învţaţi să acţioneze la ordinul partidului. Acest sistem trebuie să se autocurăţe. În medicină, politicul s-a implementat dezastruos, mai ales în megementul spitalelor. Eşti doctor cu puterea la zi eşti excepţional, chiar dacă omori pacienţii pe capete. Casa a de asigurări de sănătate a bţgat contabili şi funcţionari îndoielnici, caresă dicteze sistemului de sănătate la cerinţele politicului, inclusiv cu contribuâii electorale.
     În învţâământ, pe lângă ideile nţstruşnice ale lui Marga sau Abramburica, valorile s-au dat aproape iremediabil peste cap. Învăţământul superior, a fost penetrat de decani, doctori şi profesori pârâţi, dar susţinuţi politic. Doctorii în marea majoritate, copy-feis,au intoxicat facultăţile cu nulitate academică. Facultăţile particulare au scos diplome din tiparul modern după care le-a nominalizat. Toate loazele care se mirau de tabla înmulţirii sau de Eminescu, au penetrat pe bază de pile Sistemul administraţiei de stat dar şi cel de învăţământ. Şi de unde viitor pentru România.
    Singurele, firmele private, dar cele care nu stau la dărnicia statului, au ideologie de breaslă!

                     Campania electorală.
    Toate campaniile lectorale din ultimii 22 de ani au fost prilej de sărbătoare, de veselie, de cântece şi jocuri. Şi în vremurile vechi, iobagii români, nu au existat altfel de iobagi, de altă naţionalitate, decât robii ţigani, la latitudinea boierului îşi permiteau câteva zile pe an de hore, cu burta goală. În campania electorală, săracii primesc câteva zile de bucurie. Bucuria prostului, a analfabetului, asemănătoare bucuriei unui căine care tot anul a mâncat mămăligă, de crăciun se îndoapă cu copite de porc şi alte resturi.
    Ţugulanul român pune botul la pui morţi înainte de tăiere, la ulei rânced, la ţuică de pufoaică şi în general la o serie de produse care nu s-au vândut prin supermarcheturi şi ridică osanale boierilor care îi otrăvesc şi-şi bat joc de ei. Paradoxal aceşti boieri pentru prostime sunt buni, darnici şi îi votează într-o veselie. După alegeri prful... prostul se întoarce la foame şi lipsuri iar boierilor le sporesc averile, tot din truda şi sărăcia lor.
    În campania electorală nu contează afişele mincinoase, ziarele, programele, pentru că prostimea nu citeşte şi nu pricepe, votează după ureche. Celor care ştiu carte li s-a făcut lehamite de politică şi nu vin la vot pentru că ştiu că votul lor nu contează. În democraţie, marea masă a prostimii înăbuşe votul. Se înghesuie la vot ţiganii manevraţi de bulibaşe şi de interlopi, sărăcimea proastă împinsă de primari şi oamenii de casă ai pliticienilor cu toate neamurile lor. De unde conştiinţă civică, perspicacitate electorală, mintea de pe urmă?
     Ăn S.U.A. prostimea nu are drept de vot. Acolo nu votează vagabonzii, drogaţii, şomerii care nu sunt plătitori de impozite. Şi e normal, pentru că trebuie să fi cetăţean şi să ai interese umane pentru tine şi familia ta, ca să poţi alege răul cel mai mic.
      Noi avem , ancestral, cultul hoţilor, haiducilor, borfaşilor şi criminalilor pe care îi stimăm mai abitir decăt pe omul simplu şi cinstit şi cu ranchiună pentru omul muncitor, specialist, titrat. Pe la toate colţurile, mojicul român se exprimă cu dispreţ faţă de un profesor, un inginer, un savant. "Cine mă, ăla, e un prost, un bou! Nu ştie să se descurce!

                  Ce se întâmplă, doctore?
     Pun această întrebare miilor de doctori sau "dotore", apăruţi ca ciupercile după ploaie, în spectrul intelectual românesc, în toate domeniile. Doctori în drept, istorie, geografie, politologie, economie, ştiinţe militare, etc. Marea majoritate a acestora, cum o demonstrează şi viaîa, sunt papiţoi semidocţi, care s-au folosit de studenţi, de colegi, au copiat pe rupte pentru acest titlu. Principalul este să ai tupeu şi nesimţire. Un intelectual adevărat are o reţinere în competenţele sale, pentru că deşteptul învaţă iar prostul învaţă pe alţii!
     Aş întreba şi aş avea nevoie de un răspuns la festivalul de dezvăluiri, descinderi, arestări şi eliberări imediate, în mediul politico-mafiot. Aş încerca nişte răspunsuri.
    Prima presupunere ar fi că ţara a sărăcit atât de mult încât nu mai e nimic de furat şi atunci bogătaşii încep să se fure între ei. A doua supoziţie ar consta în faptul că ireparabilile atacuri ale clasei politice la justiţie i-a întărâtat pe megistraţi, care au luat poziţie de frondă. Bineînţeles cu sinccopele de rigoare, având ăn vedere că o mare parte dintre judecători şi procurori sunt parte a mafiei care a devalizat avuţia naţională. Cel puţin la nivel local, justiţia stă sluj ca un căţeluş cuminte la poruncile baronilor locali.
    Se pare totuşi că apartenenţa noastră la Uniunea Europeană este miezul poveştii. Cei cu acces la informaţii esenţiale, îşi dau seama că nu se va putea merge la infinit cu escrocheriile politice de autoîmbogăţire, ale trepăduşilor descendenţi din nomenclatura comunistă. Europa ne monitorizează, America ne monitorizează, în ideea mafiotarizării României în stil estic, rusesc, ucrainean, belorus. S-ar crea o gaură de haos economic şi social în mijlocul Europei, care poate infesta mafiotic toată Europa, chiar dacă se spune că Italia ar fi terminat cu "Cossa Nostra" iar în Franţa grupările interlope par a fi neglijate.
    Se pare că cei care dau exemplu de afaceri şi bussinesuri la nivel mare cu ingerinţe politico-mafiote vor să ne căpătuiască pe noi. Când am importat democraţia occidentală ne-am expus la toate relele economiei de piaţă şi ale stărilor antisociale determinate de aşazisele "drepturi ale omului". Acestea proclamă o grijă deosebită faţă de infractori, de minorităţile sexuale sau religioase, de cei cu handicap motoriu sau psihic.Numai de omul cinstit, de omul adevărat, de omul muncitor nu se vorbeşte că ar avea nişte drepturi. El rămâne la mâna rechinilor vremii şi supravieţuieşte umil, cam fără speranţă, doar cu gândul la Dumnezeul fiecăruia.

                                    Mafia română!
       Pin anul 1986 am vizionat într-un cadru restrâns,tipic vremurilor de sfârşit de comunism, filmul "Naşu".Comentam cu colegii, din punct  de vedere socio-politic starea mafiotă a comunităţilor umane,în alte ţări. Ne dădeam cu părerea asupra posibilităţii penetrării sistemului politic, juridic şi executiv de structurile mafiote. De fapt primele semne începuseră să apară cu toată intransigenţa sistemului represiv ceuşist.
     Nomenclatura comunistă se întărea în relaţii interpersonale şi de gaşcă, burghezia socialistă începea să prindă contur. Membrii C.C. al P.C.R.,generali de armată sau M.A.I. primsecretari judeţeni, magistraţi de amrcă şi conducere, au început să conserve puterea pentru ei. Îşi prompovau membrii de familie în toate domeniile, se încuscreau în draci între ei, îşi răsfăţau beizadelele cu cadouri costisitoare(apartamente, maşini)şi le facilita accesul la învţtţmântul superior prin şpagă şi Pile,Cunoştinţe, Relaţii.
    Orice om de bună credinţă, cu o pregătire profesională excelentă, cinstit şi altruist era oprit la un anumit nivel în sistem, pentru a fi folosit ca uvrier cu conştiinţă socialistă. Fiecare şef analfabet avea drept de blocare a  valorilor superioare lor, de frica scaunului.
      A venit aşazisa "revoluţie" la care baronaşii înşiruiţi mai sus au pus cu râvnă umărul. Cum să mai stai cu banii la saltea? Mai ales că se deschid orizonturi nebănuite de a pune mâna pe averile statului, ridicând în slăvi proprietatea privată.
  Mafia politică postrevoluţionară s-a consolidat teptat. În faza incipientă potentaţii din securitate, armată şi justiţie, dar mai ales din miliţie încep să recruteze oameni de nimic pe care să-i poată scoate în faţă şi în situaţie critică să se poată dezice de ei. Au văzut că merge şi au trecut la etapa a doua. Au dat drumul la interlopi, toată ţigănimea a prins curaj şi a trecut la traficul de copii şi femei, la contrabandă şi penetrarea graniţelor. Ţiganii erau primii la paşapoarte, la permise de conducere, la tranzacţiile imobiliare, la furtul din orice zonă de interes. În acest timp guvernul dărîma şi dădea la fier vechi industria ţării, generalii din armată făceau contrabandă "fină" cu ţigări, echipament şi armament. Generalii din poliţie încurajau traficul de persoane, prostituţia, traficul de droguri, iar procurorii şi judecătorii se îmbogăţeau.
    Vârful de sarcină al mafiei politice a fost atins în guvernarea Nţstase, aceasta s-a decantat şi consolidat tot sub sigla P.S.D. în guvernarea Tăriceanu. Venirea la putere a guvernului Boc s-a realizat pe baza înfrângerii clanurilor interlope arondate la P.S.D. de către clanurile fidele P.D.L. De şase luni  interlopii U.S.L., flămânzi şi frustaţi, s-au dezlănâuit cot la cot cu flămânzii politicii şi vom asista la izolarea României şi aruncarea ei într-un haos iremediabil ca "Tera nula"

                            Furtul, boala omenirii sau virus ocazional?
   De 22 de ani ne lamentăm pentru furturile şi tunurile din bugetul statului. Ca să aflăm acum că şi ăn firmele private se fură ca la balamuc. Proudhon a zis o vorbă mare, o vorbă care se spune o dată la o mie de ani, "Proprietatea este furt". Jungla umană funcţioneză de mii de ani pe baza principiului junglei, "peştele cel mare îl înghite pe cel mic". Numai că jungla are legile ei naturale, conform căreia fiecare animal mai puternic sau mai slab, luptă pentru supravieţuire. Nici un animal nu omoară degeaba, nici un animal nu fură nejustificat!
   În jungla umană apare boala acumulării cu orice preţ, furtul şi delaţiunea ţin de un comportament specific omului, de a domina prin avere.Averile, de multe ori sterpe nu-i ajută decât la dispreţuirea celor slabi, cinstiţi şi la locul lor, oameni cu frica lui Dumnezeu, la exploatarea acestora pentru ţeluri nefondate moral. În jungla umană apar chipuri de hiene şi coioţi care fură vânatul leului şi trăiesc parazitar adică fără luptă şi sacrificiu.
   În jungla umană, leii sunt savanţi, făuritori de progres social şi cultural, iar hienele, mii de profitori, care în fărădelege îşi umplu burta şi se mângâie pe ea. Proporţia între cei care făuresc omenirea şi mor de obicei săraci, şi profitorii sociali este de 1 la 100. Şi Atunci de ce ne mirăm că furturile şi delapidarea se manifestă şi în mediul privat.
    Toate avuţiile şi proprietăţile sunt datorate virusului uman de scormonire a minţilor animalice şi lezate etic şi moral ale celor repudiaţo d toate religiile lumii. Diavolii sunt permanent printre noi. Ar trebui să nu mai cerşim Pronia cerească ci să ardem şi decapităm animalele dintre noi!

                   Moş Martin Schultz.
  Ospitalitatea românească este proverbială dar uneori şi stupidă. Avem o genă ancestrală de a ne ploconi la străini şi a le da dreptate chiar dacă metabolismul nostru se dă peste cap. A veniit un neamţ, prin neglijenţa sorţii, preşedintele Parlamentului European, un socialist fără şteif, deşi socialismul s-a născut în Germania, căruia am şi început să-i ridicăm osanale. Mă miră docilitatea şi lipsa de reacţie a preşedintelui Băsescu, în faţa acestei şurţe (şorţ) săseşti, care a catadicsit să laude un exponent al furtului intelectual românesc, să treacă cu vederea încţlcarea flagrantă a deciziilor justiţiei şi să se plimbe braţ la braţ cu ţâşti-bâştiul Ponta prin locurile de baştină ale lui Brâncuşi. Mizeria politică balcanică are corespondenţe şi în occident. oamenii sunt oameni! Afi domn e o întâmplare, a fi om e lucru mare!
   Neamţul ne-a dat măsura duplicităţii şi slăbiciunilor occidentale, la ei corupţia se numeşte loby. A primit o distincţie, ceva supraospitalitate, ceva bani de buzunar şi a dat un diagnostic malign. România merge bine sub pavăza U.S.L. Du-te acasă că tu moare! A zis un doctor ungur. Şi Ion s-a dus acasă şi a băut zeamă de varză, până l-a luat dracul.
   Tare mi-e frică să nu ne ia Dracu pe toţi, pentru că Dumnezeu nu mai are strane în rai pentru români.

                    Să vinzi blana ursului din pădure!
    U.S.L este sigur că va câştiga alegerile şi va guverna în continuare. Din somptuoasele clădiri din Bucureşti, cu trotuoarele adiacente, ţara se vede ca o ceaţă lăptoasă sub care mişună un furnicar de pitici "uselişti" cu lămpaşe, târnăcoape, rupţi în fund şi goi în cap.
   Cei care vând blana ursului din pădure, după ce şi-au însuşit preţul acesteia, pleacă la vânătoare. Se informează la vraci sau vrăjitoare dacă vor avea succes. Dacă prind ursul, îl vânează şi îl jupoaie, îşi achită datoria, ridică osanale, ghicitorilor şi rămân cu labele, care trebuie puse la fezandat şi apoi gătite. Dacă ursul nu este prins, sudalmele vin pe vraci şi vrăjitoare iar nu pe nepriiceperea vânătorilor.
    În viaţa noastră politică, prezicătorii, mai mult sau mai puţin stimulaţi pecuniar sunt aşazisele "institute sau organizaţii de sondare a opiniei publice". Minciunile lor pot stimula apetitul de vot al plebei, ca fiecare să fie cu cel mai tare, dar pot creea şi catastrofe. Avem exemple, Năstase, Geoană, referendumuri, unde socoteala din târg nu se potriveşte cu cea de acasă.
   Trăind în viaţa reală, printre oameni, din care cei mai mulţi s-au deşteptat şi emancipat politic, vezi că U.S.L.-ul este înjurat la toate porţile şi pe toate străzile. De unde scot ghicitorii peste 50%?
  

                              Pomenile  P.S.D.
   Unii spin că urmăm blestemul lui Ceauşescu, omorât în ziua de Crăciun. Eu spun că toate lucrările răului are un diavol ca sâmbure. Ppentru români diavolul a fost Iliescu. Sub oblăduirea lui a început distrugerea  şi devalizarea economiei naţionale. Mii de intreprinderi industriale s-au dus pe apa Sâmbetei, sistemul de irigaţii din agricultură s-a fărâmat, I.A.S.-urile au fost jefuite, C.A.P.-urile prăduite. Guvernul Năstase a privatizat tot ce se putea înclusiv rezervele subsolului, aproape toate bogăţiile poporului.
  Dar guvernul P.S.D. şi acoliţii acestuia la nivel local au făcut şi alte lucruri, stupidul peuple zicând că e bine, mujicii salivând la pomenile acestor libidinoşi făcători de rău. Să luăm operaţiunea "laptele şi cornul". Sute de cazuri de intoxicare a copiilor cu produse expirate, Câte otrăviri  latente  nu au fost trecute cu vederea. Ciracii negustoriei agreaţi de partid scoteau mărfurile expirate sau în prag de expirare, nevândute şi încasau probabil cu comision, bani publici.
  P.S.D. dă şi rechizite gratuite copiilor. Gratuite pentru prostime, pentru că pe bani publici se adună toate chinezăriile nevândute din librării şi cineva se umflă la buzunar. Nu cred că cei învăţaţi să fure şi să adune, ar da ceva din buzunarul lor. Fac pomeni tot cu banii prostimii. Câte acte de caritate aţi văzut la Năstase, la Mazăre, laOprişan , Dragnea,etc., din buzunarul lor?
    Săracii bătrâni nehaliţi, bazinul electoral al lui Mazăre, au primit pui morţi. Oare ar fi prima dată?

                              Au venit ruşii!
  Am scris acum o lună, că mi se pare că U.S.L. va aduce ceva ruşi în ţară. Ultimele evenimente mă confirmă ruşii sunt peste tot, în mine, în oţelării, pe şosele.Cred că cineva acolo susu, nu se poate despărţii de această lume fără să răsădească din nou ciulini KGB pe spaţiul mioritic. Se pare că cei 20000 de turişti sovoetici, prezenţi pe la noi în decembrie 1989 nu au plecat niciodată. nu mai punem la socoteală reţeaua ffilorusă internă.
   Lupta lui Geoană cu băsescu la alegerile prezdenţiale au dat un semnal. Toate încercările de debarcare a actualului preşedinte s-au sponsorizat în ruble. Conducta Nabuco şi uriaşele rezerve de gaze din Marea Neagră, gâdilă în mod neplăcut orgoliul marelui vecin de la răsărit.
   Sper să n-am gura pocită, dar toate manevrele PSA-ului Constănţean sub bagheta lui Radu Mazăre au o conotaţie răsăriteană. ocupând ţărmul, cuprinzi toată marea.
   Oare cancelariile occidentale, nu simt nici un miros de hidrogen sulfurat sau le-a luat mirosul parfumul vodcii? Mai sunt minele de uraniu din Banat, rusul respectiv nu umbla după cupru ci după uraniu şi alte metale rare. De la Napoleon încoace occidentul a jucat de nenumărate ori cazacioc.
   Pe de altă parte după ce privatizările în favoarea occidentului ale întregului sistem energetic, a bănmccilor şi a altor obiective economice ne-au  lăsat în izmene. Ruşii nu au nevoie de gazul nostru, dar nu vor concurenţă şi ce piaţă de desfacere pentru agricultura noastră ar fi stepa rusă! Poate ne aducem aminte ce ne cerea U.R.S.S. în cadrul CAER.

                               Învăţămânzul, o bţtaie de joc.
      Pe vremea copilăriei mele se făceau obligatoriu şapte calase. Absolventul acestui ciclu şcolar ştia pe dinafară peste o sută de poezii de Eminescu, Alexandri, Coşbuc, Goga, Topârceanu, etc. Ştia toţi marii domnitori români şi războaiele purtate, ştia geografie, toate âările lumii, manţii şi câmpiile României, totul despre plante şi animale, iar la matematică ştia şi puntea mţgarului adică, teorema lui Pitagora. Aţi avut curiozitatea să staţi de vorbă cu un bţtrân de peste 70 de ani să vedeţi câte ştie? Am spus 70 pentru că de acolo în jos, şcoala românescă a început să scoată şi absolvenţi de excelenţă dar şi, în mare majoritate semianalfabeţi. Lipsa de şcoală la maturii şi tinetul de astăzi se vede peste tot. Pe stradă, la serviciu, în comuniunile populare, la spectacole şi la televizor.
     Nu e posibil ca un profesor de română să nu fi citit, autentic niciun clasic al literaturii naţionale şi mondiale, ca un profesor de matematică să nu poată rezolva un test, nici măcar la nivelul notei 5, ca un profesor de biologie să nu ştie că soţul căprioarei este ţapul, iar cerbul este soţul ciutei.
    În învăţământul românesc de astăzi, se vânzolesc în clasele de şcoală, specimene umane care nu numai că nu-şi cunosc materia pe care o predau, dar ua o cultură generală excecrabilă. Cine a obligat Inspectoratele şcolare să facă profesori din absolvenţii fabricilor de diplome? Sincer, şpaga. Există o indolenţă în procesul educţional şcolar strigătoare la cer.
    Şi atunci de unde valoare umană, în prezent şi în viitor? Suntem naţiunea care va da peste 20-50 de ani animalele bipede ale apocalipsei. Vom alerga cu urşii şi lupii prin munţi şi câmpii, într-o vieţuire deplorabilă.                    

                        Dor
 Dorule, învaţă-mi pasul, pe ce căi să calce prundul,
 Din ce zori să-mi cuget glasul, sensul vieţii-mbrăţişându-l.
 Din ce soare în amurguri sî-mi pun inimii văpaie,
 Din ce vreasc, a căror scânduri să-nteţesc o vâlvâtaie?
 Cu ce apă, din ce mări să-mi sting dorul de ispită,
 Din ce iz de depărtări, să-mi strâng firea risipită?
 Din ce mină, din ce munte, să-mi împodobesc cuptinsul,
 Cu ce cută de pe frunte să-mi fac, să trăiesc cu dinadinsul?
 Floarea brună-a fericiri, din poiana căutării,
 să-mi dea forţă rătăcirii, spre un nor din colţul zării.