Rușinea.

      Banii fardează hâd rușinea. Rușinea-i pe obraz!Rușinea de fapt este individuală, dar pot să apară și cumuluri de rușine colectivă, chiar națională. Vremurile vitrege au măcinai poporul român și mai ales în ultimele 8-9 decenii ne-au deposedat de o bună parte de bun simț. Legionarii omorau fără rușine. O bandă de derbedei stimulați ideologic în prostie și obscuritate. Comuniștii au înlocuit rușinea satului cu exemplul personal al analfabeților și oamenilor de nimic unși de mojicia slavă.

      Din 1990 rușinea s-a capitalizat. Eclipsa de rușine a început să facă bani.Libertatea a fost repede percepută ca o descătușare din reguli, din lege și morală. Rușinea ancestrală a poporului nostru, întărită secole la rîndul de credința ortodoxă s-a dus pe apa Sâmbetei. În occident rușinea a fost impusă, în popoare barbare de Inchiziție. La noi actul de rușinare a devenit, omenește, natural. Nu răstălmăci furia unui pârâu după furtună! Astăzi suntem copleșiți de rușine.

     Am îngroșat obrazul când am simțit mirosul banilor. Au început micile ciuguleli, la vedere, neincriminate de cei decenți și marile tunuri absconse ale nomenclaturii comunisto-securiste pentru crearea unei clse stăpânitoare fără rușine. Protagoniștii micilor ciuguleli-oamenii legii. Magistrați, polițiști, funcționari de stat care au are, care ca oameni d omeniedezlegare la acțiuni interlope.A fost facilitat exportul de rușine, bineînțeles pe șpagă susținând exodul țiganilor în țările dezvoltate. Și ne-am făcut de rușine. Pe când un om onest se chinuia câteva luni să obțină un pașaport, țiganii îl cumpărau într-o zi.

    Ne facem de rușine în fațfurată de la popora Europei zi de zi. prin clasa politică, prin europarlamentari gen Adrian Severn, prin marele partid P.S.D. plin de hoți și borfași, condus de cea mai incultă și sinistră persoană, cu obraz de șorici, Victor Ponta. Acest partid nu mai are pic de rușine. Cum poți să aplauzi și să pupi în cur o asemenea primată?

     S-a dezis de rușine Biserica strămoșească făcând afaceri veroase pe seama enoriașilor, admițând în Naos,hoți criminali și pușcăriași, ba cântându-le și slavă. Rușine și eroilor din Munții Apuseni care în lipsă de demnitate, nu au refuzat șpaga lui Becali, șpagă din averea furată de la popor!

                            Armăsarul

Un armăsar, pe grindul Letea, ridică bustul maiestos,

Amușinând în vântul zării pericole sau armonie,

O mică herghelie-n spate mănâncă din rogoz stufos,

În liniștea pădurii rare, încremenită-n simfonie.

I se rersfiră coama-n briză, pe frunte-i cade-un smoc de păr,

Pe ochii rotunjind voință, curaj și vis de libertate,

Dar vor veni veterinarii ce iau viața în răspăr,

Cu chef de simțuri carnivore, avizi de-averi neașteptate.

În Lumea asta-atât de crudă, poți să-l înfrunți pe Dumnezeu,

Dar nu poți înfrunta prostia celor creați să țină viață,

Nu poți lupta cu nesimțirea crescută-n os de derbedeu,

Când cei mai mulți ne sunt maimuțe și reversează în piață.

                      Memorie scurtă

    O calitate a memoriei este uitarea. Uiți ceea ce nu te-a afectat, dar nu poți să uiți ce ai trăit, altfel dai în tembelism. Memoria colectivă se menține sau se estompează funcție de beneficiile uitării. Ajungem iar la bani.

     Să ne amintim! Începând cu Ianuarie 1990, primii care au prins șmenul eclipsei de legalitate și leitmotivului ești ceaușist, au fost judecătorii, procurorii,notarii și șefii din armată și miliție. Ei și-au tras primele vile, mașini scumpe, averi imobile și firme de afaceri însemi-legalitate.Cu timpul, pe baza Legii 12 de resttiuire a pământului, cei ce trebuia să sigure justiția s-au dat la fund, lăsând abuzurile pe seama primarilor analfabeți sau rapace, cu sprijin logistic avantajos personal. De aici au început să explodeze afacerile imobiliare.

      Legea Lupu, legea 1, a bulversat total dreptul la proprietate, extinzând pretențiile la păduri și terenuri cedate de bună voie de boieri și urmașii acestora. Dacă guvernul P.N.Ț.C.D. a bulversat total bunul simț al proprietății legitime, noul guvern F.S.N. al lui Adrian Năstase a pus bazele unui jaf în proprietatea publică și individuală de neînchipuit. Ca să nu se intersecteze în instanță cu pretențiile  foștilor proprietari, noul regim a trecut la trecerea terenurilor și proprietăților din proprietatea privată a statului, în proprietatea privată a entităților locale pentru a facilita scoaterea la vânzare a acestora. Mafiile locale interlope, au pus astfel mâna pe terenurile armatei, ale Sistemului sanitar, spitale și sanatorii, terenuri, lacuri, rezervații naturale,terenurile Institutelor de cercetări agricole și de exploatări strategice. Promotor Adrian Năstase, care și-a însușit lacuri, Complexul Sinoie, Brațul Măcin și nenumărate terenuri de vânătoare. pe unde te duceai ți se limita accesul cu formula: ”este a lui Năstase”.

   Anii 2000-2004 au radiat de pe harta țării cel puțin 30% din averea poporului și Statului Român trecută în buzunarele P.S.D.

                           Hoția

De mici copii am învățat, să sărim gardul la furat.

În gena-acestui vechi popor, cinstit,harnic, nemuritor,

Un virus dat de migratori, feroci hapsâni, jefuitori,

Ne-a infestat profund în sânge, pe sub pământ Zamolxe plânge.

Ne-am repezit în libertate, călcând noroiul pe dreptate,

Am omorât un veghetor la cinstea celui muncitor

Și paraziții-au năpădit, sugând vlagă din prăpădit,

Că cine poate oase roade, în triburile mai năroade.

Ne fură cu hârtii notarul, cu sacul duce bani primarul

Și juzii cu imbold hapsân, ne iau totemul de pe sân,

Iar vracii ne omoară-n van, storcând vieții-un ultim ban,

Iar popii nu te mai ăngroapă, de nu scoți aurul din apă. 

                         Nu-i ierta, Doamne, că știu ce fac!

      Iartă-mă pe mine, când adevăr grăiesc!

      A fost Paștele nostru sau ”paștele lor”? Îți mulțumim pentru semnul Tău! Ai dat vreme rea pentru cei mai păcătoși români și pentru încoronații lor. A fost un semn? Ai muiat tare pământul ca să poată ieși morții la vot?

      Nu numai clasa politică a luat-o razna, uitându-și menirea și omenia. Nu numai clasa politică, fără Dumnezeu, hapsână și rea își poartă libidinoșenia pfrin Casa Domnului, dar și clerul. Mai marii Bisericii și-au dat arama pe față. Purtători de diavol și răutate își desfată simțurile și nesimțirea într-o disprețuitoare destrăbălare pentru enoriașii lor. Îi gâdilă orgoliul și desfătarea puterii lor, în dispreț pentru omul simplu și sărac pe care îl spoliază cu toate ocaziile vieții, fericite sau nefericite.

     .O adunătură de burdihane în straie așa zis ”sfinte” s-au dat huța cu avionul la Ierusalim ca să aducă pasă-mite lumină sfântă. De două mii de ani se ia Lumină din altarul Casei lui Isus. Unde este simplitatea și sfințenia Bisericii, puritatea credinței? Dacă s-ar fi pus problema răspândirii Lumini pe cale aeriană, Domnul ar fi trimis îngeri nu Icari.

       În dispreț față de sărăcia țării, față de pioșenia celor nevoiași, Biserica U.S.L.arvunește flotile de avioane, elicoptere, șalupe și limuzine de lux, padă-mite pentru a purta lumină.Lumina care aduce întuneric,care zdrobește învățăturile Domnului Nostru Isus Cristos.

       Cât au costat aceste blatfemii de ambiții deșarte? Ce se putea face cu această cheltuială care sfidează bunul simț al celor care cred și se roagă cu adevărat? Cămine de copii și bătrâni, hrană pentru flămânzi. Unde sunt darurile și mila pentru cei în nevoi din partea Păstorului? În burdihanele preoților. Rușine!

                                   Pastorală

Dumnezeu îi ține pe toți, bandiți, criminali și pe hoți,

Pe proști și netoți.

Pe cei ce gândesc și fac bine, pe cei înecați în suspine,

Pe cei cu minciuna în vine.

Farisei cu credință-n venin, fugind de-al iertărilor chin,

Venerează stomacul prea plin.

Vine-o zi de aduceri aminte, încărcată-n regretele sfinte,

Când cugetul tău nu mai minte.

Ea vine pentru cel din popor, ce-asudă pe propriul ogor

Și nu stă ca lemn în topor.

De ea se agață ciracii, ce intră în horă cu dracii,

Jecmănind cu plăcere săracii.

Invocă iertare cerească, cînd scuipă cu scârbă în pască,

În creier cu ațe de iască.

Tu preot cu sfântă sutană, mai scoate bandiții din strană

Și nu-i mai cinsti pentru mană.

Afurisește pornirea păgână, nu sta cu escrocul de mână,

Ca numele tău să rămână. 

                 Șahul

    Șahul nu este neapărat un sport. I se spune ”sportul minții” din cauza spiritului competițional. Șahul este un joc, un joc al inteligenței și al intuiției superioare inventat în antichitate în India. În epoca modernă, șahul a devenit joc de mase datorită comunismului ca stimulent al unei mai bune educații. Mult șah joacă rușii și adițional, românii. Dovadă a unei gene de inteligență superioară altor popoare. În țările nordice și în occident șahul este ignorat,iar în cele latine se joacă preferențial table. Joc mafiot de noroc. În America se joacă poker, bazat atât pe hazard cât și pe speculații. Tipic ”tuturor posibilităților” de îmbogățire fără muncă.

    Deci comuniștii jucau șah. Neocomuniștii joacă table sau poker. La șah o mutare trebuie bine gândită și nu mai poți să dai înapoi. Victor Ponta sigur adoră tablele. Dă cu zarul și cu gura aiurea având o mare de chibiți care îi acceptă și îi aplaudă, în prostie și lipsă de discernământ giumbușlucurile. În fiecare zi mută de trei-patru ori pulurile de pe alb pe roșu. Sau pe negrul blestematei națiuni. Cum e posibil ca cel mai mare partid politic să fie anchilozat în fașa unei lude fără școală, fără meserie, fără bun simț? E un partid de maimuțe sau papagali?

    Clica P.S.D.-istă și acoliții ei, în loc să cutreiere cu nesimâire bisericile și mânăstirile, maai bine s-ar pocăi  ca să înțeleagă că puterea bazată pe averea dobândită prin spolierea săracilor era hulită de Isus.

                             Ce are Ponta cu armata?

    Ăn fond, nimic. După cât știu eu nu a făcut armată. Nu are nici grad de soldat. Vrea serviciul secret al armatei D.G.I.A. Nu el ci P.S.D.-ul, mai precis baronii locali.

     E vorba de mușamalizarea în continuare a rapturilor făcute de Consiliile Județene și primăriile arondate din patrimoniul armatei. Sub conducerea lui Adrian Năstase s-au scos din Domeniul Statului și s-au trecut în Domeniul Privat al Statului peste 90% din cazărmile, terenurile și poligoanele armatei, pentru a fi scoase la vânzare de baronii locali.

     Marina Militară avea în proprietate în baza unui Cadastru din 1883, 1500 de Ha, în jurul Lacului Mangalia și la Vama Veche. În 2000, deținea clădiri tip cazarmă și depozite pe o suprafață de peste 18o Ha.

Pentru toate acestea s-au găsit moștenitori și cumpărători, mai ales interlopi.

                               Ce spui?

Ce spui

Despre un cui,

Ce intră-n inimă de lemn?

Ce spui

De-un om haihui,

Înfipt în inimă de țară?

Un vagabond fără îndemn,

Ce vrea să poarte nimb de tiară?

Un neam,

Ținut în ham

De incultură și prostie,

Haram

Și-a dat firman

Pentru escrocii ce îl vând

Prin spoliere și hoție,

Unde nu-i gând, nu este gând.

                    Recul în justiție?

      Nu știu câți din cei cu scaun la cap simt un vânt potrivnic în ultimele acțiuni ale justiției. Ultimii mohicani cu inamovibilitate arondați în anii tranziției unor cercuri de interese care au sărăcit România își mai arată colții știrbi de frica ultimelor zile de viață și de viitorul beizadelelor. Pe cont propriu și în sfidarea unei logici civice de bun simț, judecători cu schelete în dulap dau libertate plauzibililor infractori, întorc decizii superioare. Oare e pe ultima sută de metri sau ni se pregătește ceva? La nivelul lor de informații firișoarele de fum care străbat din găteje, pot stârni o vâlvătaie.

       Sre prevestește posibilitatea apropierii unui nou sclavagism politic marca F.S.N. Se strâng rândurile jecmănitorilor? Pe ce se bazează această solidaritate malefică? Nu cumva pe îngenuncherea justiției?

                                  Suntem la fel?

Toți oamenii se nasc egali

Dar nu toți din aceleași gene.

Unii  se nasc din criminali,

Alții din întâmplări obscene.

Nu mulți se nasc între părinți

Cu dragoste și dor de casă,

Predestinați să fie sfinți

Cu educație aleasă.

Când buruiana crește-întruna

Înnăbușind în câmpuri lanuri

Zâmbește-n soare mătrăguna,

Ce om se-încântă în aleanuri?

Când animalele-n pădure

Se rup în carne pentru viață,

Mâncarea cum să nu ți-o fure.

Prea animalica paiață.

                    Închinăciune,

Să nu-ți faci chip cioplit, e o Poruncă,

Din suflet de jivină nu-ți făuri Totem,

De legile naturii eu mă tem,

Că omul devorează Omul, încă,

În necinstitul minților blestem.

Te-alături firii, legilor celeste,

Iubești în floare firava petală

Și vezi spășit că nu-i nici-o scpfală,

Să-ți duci în dor trăirile pe creste,

Când nici copiii nu mai merg la școală.

Prostimea juruiește-n jurul hienei

Ce-și bate joc de poftele primare,

Ce le aruncă resturi de mâncare,

Într-un dispreț de flacăra Geenei,

O moarte scrisă are fiecare.

 

                               Degringoladă generală.

     Nu se știe cum, oamenii care au ceva de spus și știu ce spun, nu au acces la cuvânt. Pe toate posturile de televiziune, în toate ziarele scrise sau online, apar personaje cu un picior în pușcărie, care își dau cu părerea, încurajate de moderatori și reporteri doritori de plus-venit.

      Asistăm la așezarea minciunilor la ordinea bunului simț de către trimiși ai U.E. Noi nu suntem în stare să ne administrăm dreptatea! De la Mihai Viteazu și până la Cuza Vodă, Țările Române n-au fost în stare să-și exercite suveranitatea efectivă asupra bunului mers social. Și de la Vodă-Cuza încoace legile pământului românesc au fost permanent infestate cu dorințe din afara țării. Dar, abia acum simțim un sprijin real în modernizarea statului din partea U.E. și S.U.A., bineînțeles cu virgula profitului reciproc.

      Dacă n-ar fi fost presiunea occidentală, degringolada justiție, după 25 de ani de ”așa-zisă” democrație ne-ar fi aruncat într-un haos existențial superior oricărei jungle sălbatice.Nu exista magistrat, procuror sau judecător care să nu fi fost atins de tentaculele caracatiței politice, a caracatițelor interlope și conform pohtelor omenești, puțini au rezistat. Despre poliție nici nu mai vorbim. Mari șefi de inspectorate, secții, posturi, au ajuns locotenenții mafiilor țigănești participând la operașiuni de trafic de carne vie, de droguri și taxe de protecție. Ziua de azi era esențială. Mâine nu se atunge nimeni de mine! Am umbrelă politică!

                      Se dărâmă Republica Constanța!

     În sfârșit, mafia din județul Constanța, condusă de interlopi ca Săceanu, Beinur, Metin, Sava etc. în cârdășie cu șefii poliției județene, polițiilor municipale, orășenești și comunale și bineînțeles cu acordul mai marilor județului Mazăre și Constantinescu, se dărâmă.

       Sunt un locuitor citit și perspicace al acestui județ și pot să afirm că în Republica Constanța, justiția este inertă de peste 12 ani de când C.J.Constanța a intrat pe mâna cuplului Mazăre- Constantinescu. În această regiune nu exista lege! Toate primăriile erau acaparate de analfabeți obedienți județului.Toate organele și posturile de poliție erau subjugate. Toate judecătoriile și procuraturile din județ erau obediente.

       Am asistat la trafic de carne vie, suirea copilelor de 12- 16  pe vapoare, la implozia de droguri și de infracționalitate asistată de Primarul Mangaliei și răposatul șef al Poliției Municipale, răposatul Pescaru.

        În județ, nu era comună care să nu se supună legilor mafiote. Șefii de post și polițiști delimitați de morală, bun simț sau cultură, numiți pentru a conduce bandele de hoți și proxeneți de la țară, ținuți sub umbrela Procuraturi obediente mai marilor județului, se destrăbălau pe seama oamenilor cinstiți.

           Asta a fost Republica Mazăre, cu cuceriri teritoriale în Madagascar.

        Să vă fie de bine idioților!

                                Minoritarii

Minoritari nu sunt țiganii, e țigănia boală deasă

Ce prinde și contagiază și o elită mai aleasă.

Minoritari nu sunt maghiarii chiar dacă țipă cu onor

Și ei sunt molipsiți de boala aceluiași român popor.

Minoritari nu sunt perverșii cu-apucături neavenite

Când omul bate animalul instinctelor necuvenite.

Minoritar nu-i pocăitul răstălmăcind din Cartea Sfântă,

În marea de lingăi de moaște, când doar păcatele încântă.

Minoritar e Omul simplu, împovărat de bunătate,

E omul bun, e altruistul, ce lăcrimează pentru semeni,

E cel ce-și dă din sărăcie, săracilor, dintre bucate,

Răbdând el însăși foamea zilei. Majoritarule îi semeni?

                               Ponta vrea să se odihnească.

     Repede, politrucii și analiștii politici au trecut la dezlegarea acestei ghicitori. ”Ce-a vrut să zică?” Iubitorii de diplome plagiate și minciună îl văd în tricou de marinar la Cotroceni, eu îl văd în tricou cu dungi orizontale într-un ”palat” de maximă siguranță. Știe ce-a făcut în ultimii cinci ani. Și noi știm. Se strânge lațul în jurul baronilor P.S.D. înalt numiților săi. În curând, partidul său cu șapte milioane de votanți, va guverna în lumea celor ce stau ”drepți” după gratii. E o altfel de lume, în care nu ajung directivele U.E. ci poate doar hotărârile interlopilor care i-au aburcat la putere cu tot eșecul referendumului. Dacă pușcăria e mai veche și are și cimitir s-ar putea să se impună la vot peste o masă mai mare de neoameni.

    De cum au pus mâna, prin mânării de joasă speță pe administrația locală, au ieșit, după o foame de 8 ani, la prăduit bugetul țării.  Au mai crezut că scăldați de marea de voturi impuse sau furate, mai mult de jumătate le va permite să-și împartă dreptatea până la capăt să subjuge justiția și să devină locuitori ai Olimpului, zei nemuritori peste prostime. 

   Și s-au căpătuit!

   Oare milioanele de matrapazlâcuri și abuzuri care au sărăcit populația au trecut pe lângă pixul premierului sau în cele mai multe cazuri a fost plagiat în semnătură?

                 Da

Pot să spun cuvinte ”prime”, într-un șir fără sfârșit,

Port în sânge-atâtea rime și în minte-un infinit.

Aș fi vrut să dau lumină în angoasa Lumii noi,

Nici- o vorbă n-are vină, mestecată în noroi.

Pentru creștere de oameni, pentru creștere de prunci,

Dumnezeu hulit-a fameni și ne-a dat ”zece” porunci.

Eu, acced la sensul firii și vreau omul semizeu

În păcatele iubiri și virtutea lui Teseu.

Aș deschide al Pandorii labirint de devenire

Dac-aș ști cheia comorii veșnicei vieți ”gândire”.

                           Pentru ce?
În viață, omul are-un rost,
Să moară,
Cum grâul pierde forma lui
În moară.
Devine-n zbucium și zdrobiri
Făină
Și lasă-n urmă pâine sau
Neghină.
Oricum, de vrei ca să trăiești
Fă bine!
Așa e scris în legile-omenești,
În fine
Și poți să dai celor din jur
Viață,
Sau doar un râs sarcastic de
Paiață..
Poți să învii sau să omri
Dorință,
Poți fi călău sau să rămâi
Ființă.
Poți fi bun, poți să fi rău,
Depine,
De ai în cap credință sau
Merinde.
Cei care-și trec trăirile
Prin burtă
Se amăgesc de viața lor
Prea scurtă.

                  Libelula
Subțire, ageră, curată,
Sublimă în albastru-ți zbor,
Tu libelulă te arată
Dinspre copacul plângător,

Deasupra lacului, oglindă,
Cu luciu veșnic uleios,
Pe care nuferi să cuprindă
Viața mea fără folos.

Acolo cu rizomi în tină,
Eu înfloresc la suprafață.
Tu zbori plutind, n-ai nici-o vină,
Că eu m-am săturat de viață.

Planezi ușor în zbor, aproape,
N-ai cum să simți, n-ai cum să suferi,
Că țin în piept stătute ape,
Dând gânduri florilor de nuferi.

                 Poezii din ahivă

                        Amăgie

Pe podul arcuit în piatră,

Într-un baroc înghesuit,

M-ai amăgit întâia dată

Cu râsul tău nestingherit.

În vârf de brazi, pe deal apusul

Tânjea în jar a estompare,

Pe buze-ți înflorea surâsul

Într-0 complice acceptare.

Un pas, doi pași, tot mai aproape

Cu mâna ți-am cuprins mijlocul,

Un clipocit surprins de ape

Ne-a întrerupt o clipă jocul

Și-ncet în tremurul căldurii

De trup mlădiu, veșmânt subțire

Am căutat buzele gurii

Într-un sărut de fericire.

 

Dar n-am știut, ochi de tăciune

Că-n veselia ta naivă

Sunt jocuri de înșelăciune,

Sunt vechi iubiri în recidivă.

                                   Acciza e bine gândită

      Urmașii P.C.R. beneficiază de potența ruperii logicii formale pentru psihologia mulțimilor. Cum înaintașii P.S.D. au pus bazele comunismului, a suficienței traiului umil, cu analfabeți, cu hei rup și circ cu pâine, se impune aceeași rețetă și astăzi. Cu același sprijin sovietic!

        Ura împotriva celui ce muncește, inventează, produce cinstit plus-valoare se accentuează pe zi ce trece într-o propagandă populistelă aproape schizofrenică. Pe cine omoară taxele, impozitele și noua acciză, pe cei ce muncesc.

        Acciza nu atinge și nu contează pentru marea masă de boschetari, țigani și prăpădiți asistati social. Democratic aceștia depășesc 6o% din populația activă. Ei nu au mașini, nu ridică locuințe, nu cultivă pământ, dar ies la vot. Încolonați de primarii și activiștii P.S.D. Cei care fură cu patru mâini și dau printre degete firimituri prostimii.

         Un întreg cor de specialiști în economie urlă aiurea la Lună. Câinii latră, ursul trece și gașca mafiotă a P.S.D. se îmbogățește. Nesimțirea baronilor a ajuns mai presus decât imaginabilul nesimțiri și a lipsei de bun simț. Cum se poate ca banii noștri să ajungă pe plajele din Madagascar, în paradisuri fiscale, în proprietăți de nababi pe toate meridianele planetei și noi să nu avem bani de pâine, carne legume și pentru lucrările necesare vieții?