Unde ne sunt inginerii? Unde ne sunt bătrânii?

     Te crucești când vezi atâta prostie, atâta indolență și lipsă de idei. Prin anii 60 deszăpezirea se făcea cu mașini vechi dar care aruncau zăpada la 10 m. Nu mai punem problema defrișărilor PSD a perdelelor de protecție puse cu lopata de înaintașii noștri comuniști, lipsa parazăpezilor, dar măi oameni buni, drumul nu se curăță cu lama! Dai cu lama pe vicol, pe o zăpadă de 20 cm, faci un șanț pe care îl umple viscolul, La a doua trecere cu lama de buldozer șanțul se ridică la 40cm. Se ridică noi parapeți și șanțul se umple la 80 cm ș,a.m.d. De ce s-au cheltuit bani inutili pentru utilaje de deszăpezire ineficiente. Unde ne sunt inginerii? Că de politruci ne-am cam săturat de 70 de ani. 

     Cine-i de vină? Promiscuitatea și prostia poporului, atribut la care au contribuit în dispreț pentru cultură și educație atât activiștii P.C.R. căt și mai cu seamă,  urmașii lor, aduși ca o trenă noroită de gașca Iliescu.

                          Melancolie rece

 Melancolic cântă ploaia, picurând ritmat șindrile

Acompaniază vântul, când în șuier, când bufnire,

Ca o tobă găurită, desființată din iubire,

În fotoliu-mi mestec gândul petrcutelor idile.

Miaună pisici în podul zgâlțâit de răsuflarea

Unui crivăț fără gerul și durerile din noi,

Mă apasă dorul tainic de sămânță de eroi,

Nu de roade ipocrite ce le dejectează marea.

Semenii ne dau cutuma amețită de prostie,

Când haiducul, fur de codru e cinstit de omul laș,

Și-n cătun uitat în munte și în ditamai oraș,

Că tălâmbul nu gândește, fie ce o vrea să fie!

                  Suntm o naîiune pe invers?

      Suntem. Dacă în masă, având ca funcție de bază prostia marșăm la bârfe și păreri lipsite de logică. pe baza semi analfabetismului omniprezent pe toate undele. De fapt istoria noastră e plină de gafe de recunoștință din partea vulgului cu emanații săi. Am aruncat în mlaștină adevărații eroi și am ridicat din baleegă eroi împunși de vacă. După Primul război mondial, politicienii vremii și Casa Regală au dat de pământ cu amiralul Averescu și l-au făcut erou pe Eremia Grigorescu. Vorbesc aiurea! Cine mai citește istorie? După al doilea război rușii și comuniștii ne-au împușcat și deportat ofițerii eroi. Au rămas soldații! După lovitura de stat din decembrie 1989 au fost făcuți eroi, proștii care au intrat în gloanțe și gratulați cei ce au facilitat genocidul și au tras mai mult în mulțime sau văzduh. Cine își mai aduce aminte de ofițerii și militarii care au stat scut la gloanțe să nu moară oameni nevinovați în timpul crimelor puse la cale de camarila Iliescu-Militaru?

     Cum e posibil ca o adunătură uriașă de analfabeți să facă erou dintr-un bou care a intrat, pe propria-i pricepere, cu avionul în brazi. Cum și-au dat seama mâncătorii de căcat, că acesta s-a străduit să salveze alte vieți? De unde acestă supoziție, ale mâncătorilor de căcat, oficianți ai promovării nulităților, că indolentul Iovan a murit eroic. A murit ca un blestemat. cei care au rămas în viață au rămas din mila lui Dumnezeu.Și întotdeauna Cel de Sus dă un exemplu de victimă nevinovată pentru ca cei care trebuie să priceapă, să priceapă! Ce au priceput dobitocii mass media din România? Că avionul zbura la 9000 de metri altitudine, pe rutele internaționale, când el zbura la o înălțime măsurată în picioare. Bine, cititorii de promptere nu au de unde să cunoască unitățile de măsură, dar pilotul știa că 3000 de picioare înseamnă 1800 de metri și că se află la vârful brazilor. Apropo, nu s-a oprit nici un motor. Doar când a lovit bradul.

                        Despre morți, numai de bine!

       Zicala este o emanație de suflet românesc, ortodox în iertare. Real, cum ai putea să vorbești de bine un Hitler, un Stalin, un Mobutu, etc. Avem și prostia de a vorbi de super bine despre morți, chiar dacă aceștia au fost criminali sau interlopi, chiar dacă au omorât, schingiuit și păgubit oameni cinstiți.

       Avem un dar de a mânca cu lingura sau cu polonicul, materialul rămas în urma turmelor de vaci. Taurul e unul singur, boii sunt mai mulți. Te crucești câți nepricepuți, semianalfabeți, țațe de după gard, își dau cu părerea despre lucruri despre care n-au pic de habar. În așa zisele Facultăți de ziaristică nu se predau legile logice ale gândirii și exprimării exacte, în cunoștință de cauză?

       Izvorul unui accident aviatic, tragic dar natural a devenit un fluviu tulbure, plin de dejecții pe toate posturile de știri. O mulțime de neaveniți își dau cu părerea și scurmă în găinaț, cu nările înfundate de miros în grămada vinovățiilor. Ba mai fac dintr-un destrăbălat și criminal un erou, după păreri demne de imbecilitate.

      Dacă un șofer de autobuz adoarme la volan și omoară o sumedenie de oameni se reped ziariștii să-l facă erou? Vinovatul în accidentul respectiv este pilotul. Infatuat, disprețuito, sigur pe sine, hrăpăreț alergând după bani cu nesimțire. Cine poate spune cu certitudine că s-a străduit să salveze celelalte vieți? Poate s-a străduit să se salveze pe el,  din instinct de conservare, dar ăi venise vremea să dea samă.

     Luați urma banilor! Un comando de doctori s-a repezit ca niște hiene să aducă de urgență un ficat. pentru câși bani?   O tânără de perspectivă și-a ddat viașa ca să se prelungească viața unei babe cu bani mulți. Dacă era vorba de un savant, un inventator, o somitate care să dea încă un timp progres omenirii, era logic de înțeles. Dar să lungești viața unei babe condamnate de Dumnezeu, doar că plătește bine,după care bășește în iasupratac uitându-se la telenovele nu mi se pare supra uman.

                Dumnezeu nu doarme!

    Mă uit aproape perplex la degringolada mass-media în a dezbate cu analfabetism și în necunoștință de cauză proaspătul accident aviatic. Că a fost ceața, că a fost un cablu. o bujie, un minister sau alte oficialități în speță. Nu oameni buni, a fost Pronia cerească. legea compensației indiferent de religie se răzbună la timpul potrivit. Am trăit aceste răutăți umane, până la crimă, dar trăiesc și astăzi.

      Când unul din părinți calcă legile existenței, mai devreme sau mai târziu, soarta se răzbună și nu numai pe el și  chiar pe urmași lui. Sau pe alții nevinovați în proximitate. Pilotul Ivan a omorât un om nevinovat cu sânge rece, așa i s-a părut lui că este alesul domnului, justiția i-a dat credit de a mai omorî. Cel de sus a hotărât ca criminalul să moară în chinuri fără să calculeze consecințele colaterale. Își merita soarta!

      Este un semn de atenție și cumpătare pentru mafioții noștri, interlopii mâncători de carne vie, politicienii și justițiarii care crează victime că ulciorul nu merge de multe ori la apă, odată și odată se sparge!

                     Cu ce?

Cu ce ne-ajută Dumnezeu să fim mai oameni pe planetă?

Tot animale am rămas chiar dacă butonăm tabletă.

Ciopor de flux de conștiințe ar trebui din vreme-n vreme,

Să penetreze Universul prin spusa gaură de vierme,

Să răspândim în alte Lumi gândirea scopului de viață,

Suntem prea mulți, prea primitivi să încercăm  gândiri celeste,

Am împletit printre mașini, o junglă-a poftei ca poveste.

Religii, cărți de-învățătură, moft de dictat și inchiziții

N-au reușit să ia din minte ce spun în burtă paraziții.

                                Război secret

    Ce a înțeles mocofanul român, păduche al opiniei publice, din vizita  mesagerului american Nuland?  Nimic! ”Fericiți cei săraci cu duhul!” Nulitatea minții lui râgâie doar la o burtă plină.

      Somnul rațiunii naște monștri. Cumetriile interne au anesteziat orice reflex de apărare națională. Cu carte sau fără carte, fiecare cetățean este prins într-o horă pe manele, fără să știe unde îl duc picioarele. Se vând rațiuni și conștiințe, se  vinde prostia pe bani mulți sau pe câteva firimituri. Toată lumea, de la genii politice, la purtători de vorbe și handicapați aruncă în eter judecăți fără valoare. Ori lipsește subiectul,ori predicatul este lipsit de sens sau acțiune.

    România a ajuns teatru de operații geo strategice pentru războiul nevăzut al serviciilor secrete aale Occidentului și Rusiei. Vizita tardivă a mesagerului american încearcă să dreagă busuiocul, pierderii inițiativei în fața Mafiei rusești. Cine e de vină?

     În primul rând ”democrația” originală impusă de Marile Puteri, atât de originală încât ne-a lăsat într-o baltă de sărăcie și neputință pentru a-și umple teșchereaua din avuțiile României. Ne-au vrut în Uniunea Europeană pentru a privatiza și exploata economia noastră în folosul lor. Condițiile impuse au distrus industriile noastre care le concurau pe ale lor. Au luat elementele de infrastructură pentru a face bani pe spinarea românilor. Ne-au luat rezervele de oțel și alte metale la fier vechi.Ne-au lăsat fără apărare națională desființând practic armata. Și acum se miră că ne preiau rușii cu sprijinul mafiei politice interne, care ca orice mafie nu are patrie.

       Nu s-a văzut nici un gest de compasiune din partea Occidentului în cei șase ani de apartenență la U.E. Am fost lăsați să ieșim singuri din criză în timp ce Iralanda la o populașie de 4 milioane de locuitori a primit două miliarde de euro, Grecia 70 de miliarde, bine înțeles și din din sudoarea noastră. Cum să îți respecți părinții care te trimit la muncă și nu la școală desculț și flămând.

                                  Ceața

 Gheața sufletelor noastre se deschide-n zori cuceață,

Când mai linsă, când mai creață,

Ne-împletește în cărarea rătăcită-n căutare

Și  ne-aruncă-n hău, ne suie,

Astăzi e și mâine nu e

Un noroc în fiecare.

Că în negură și omul cu vederea înainte,

Rătăcește în cuvinte,

Și în poftele-i neclare, nu se bucură de pază,

Azi e soare, mâine-i rază

Și se stinge ca o loază,

legea vieții e de groază!

                      Anul Nou

A mai trecut un an și vine altul,

Ne duce spre pieire prea-Înaltul.

El l-a făcut pe om în trup de Drac,

A dat pieței suflete în vrac.

În loc să dea supremul în ființă,

A pus pe-un trup de pofte, conștiință

Și a uitat, apoi că viața trece,

Prin orice organism din apă rece,

Prin orice entitate-n apă caldă,

Finitul infinitului ne scaldă.

S-apropie Apocalipsa crudă

Spre cei ce au uitat ca să audă

Cuvântul cumpătării pentru viață,

Curând ei nu vor mai ieși în față

Și vor pieri maimuțe în pustiu,

Cei ce gândesc, o altă viață scriu.