Pilde...

Foamea e medicament, cine poate să priceapă,

Că trăiesc mai permanent, cei care mănâncă ceapă.

Când stomacul se golește, zi de zi se îngustează,

Corpul grasului topește, fibrele în metastază.

Cel supus la inaniții, chiar de e un nătărău,

Trupul lui are muniții să se curețe de rău.

Ce e-n plus piere-n neștire și de-acea un scheletic,

Când își va veni în fire va avea un corp atletic.

Milioane de semeni ca  cei blestemați de soartă,

Au trăit mereu asemeni, bat târziu La Sfânta Poartă.

Mulți ating suta de ani, cumpătarea lor exultă,

Îngrășăm oameni sărmani, să scăpăm Lumea de sultă.  

  

 

                     Sămânță uscată...

Omenirea nu mai are viitor. Secetă, sămânța de popor,

Ni se usucă fără a prinde spor, copiii noștri sunt secați de dor.

Prea mulți sunt astăzi în sclavie, în inocența lor nu pot să știe,

Ce fac adulții cu destinul lor nescris, orice copil stă-n poale de proscris.

Cei ce conduc spre cibernetic Lumea ,Îi zăpăcesc deja ca să evite culmea,

Cândiii obiective omenești, credința-i vânt pustiu dinspre povești. 

Religii se îmbogățesc mereu, copii lor se pierd în Dumnezeu.

Nu cresc pe-obraz de tânăr nici tuleie, se pierd în  incitațiile atee. 

Iar cei bătrâni, bolnavii ce conduc totul, așteaptă după ei Potopul.

Și cum rămâne ce-a zis Sfântul, să stăpânim în veci Pământul?

             Aiurea...

Sunt citit în toată Lumea, din America în China

Și doar scriu în limba noastră, numai miere nu-i chinina.

Dar nu mă citesc românii, ori n-au timp, au altă treabă,

Că prostiile expuse de un om bătrân la minte,

Ori are prea multe pilde, ori abundă de cuvinte.

Și de ce ar vrea copiii să învețe limba noastră,

Să pricepă din pruncie ce au subt pân-la colastră?

Astăzi două- trei cuvinte îngăimate prin străini,

Te ridică-n traiul clipei și te umplu de țechini.

Numai că din sărăcia graiului uitat de țară,

Incultura pedepsește, vine clipa cea amară!

              Blagoslovenie.

Nu poți urî poporul rus, popor atât de mare, 

Blagoslovit de Dumnezeu, credință și-Înălțare.

Dar ca orice popor cinstit, muscalul poartă vină,

Că a crezut în Dumnezeu cu dragoste divină.

Dar să vedem  ce venetici l-au dus către ruină. 

L-au subjugat,  alte etniii se fie el de vină.

Da are și el vina  s-a lăsat sedus 

De propaganda ateistă în contra lui Iisus.

Ecaterina pusă Țar de Cloaca Protestantă,

Crezut-a că poporul rus e marfă reduntantă.

Și fiul ei Petru, păgân  a dat ades cu biciul,

Și-a omorât mii de țărani și i-a plăcut supliciul.

Și-apoi când Rusia credea că e o forță-n Lume,

Oculta de masoni i-a dat lui Lenin un renume

Evreul plămădit din lut  de-un Dumnezeu vorace,

A fost adus pe la Cremlin să nu mai fie pace.

Și i-a urmat din Georgia un criminal rapace.

Dei nici un rus n-a fost nebun  să-și schingiuie poporul,

Decât străinii fără gât și coda și toporul.

E timpul să discernem clar că hoardele barbare,

Nu fac o Națiune Rusă pe vechile hotare.

A fost nebun cu semnul Crucii, un rus numit Rasputin,

Ce-a slugărit invadatori, ce rol mai are Putin?

  

                           Speranța.

Ce mult mai vrem o zi de viață, această zi purcede-n scop,

Nu vaiete, priviri în ceață, ne scapă mâine de potop.

Potop din lacrima putinței, nu deznădejdea vremea poartă,

Cu fruntea sus, fruntea științei, altfel gândim a noastră soartă.

Când nu gândim cu mintea noastră și nu avem spre Cer chemare,

Cerșim ajutorarea proastă, a celui ce milă nu are.

De ce am vrea atâta milă, la cei lipsiți de empatie,

Ateii cu rărunchi de silă, ce cântă altă simfonie?

În simfonia lor afonă, ei bat în tobe primitive,

Prea multă Lume vie-n moină se-înșiruie spre recidive.

Dumnezeu a spus cuvântul, pentru fii lui aleși,

„Stăpâniți întreg Pământul!” și-am ajuns din oameni leși.

Hai să nu ne mai facem vrere, Omenirea e pe ducă,

Terra simte în viscere, astă viață e caducă.

 

                      Războiul înseamnă cucerire jaf și distrugere.

      Tribul, poporul sau Națiunea care pornește în război se gândește doar la însușirea bogățiilor, bunurilor unui așa zis dușman. Deci Războiul însemnă jaf și colateral putere discreționară față de învinși. Când nu câștigă războiul tiranul ăși ia prad și pleacă. Crime, jafuri și omoruri, violuri și tratarea inamicilor ca sclavi, animale umane schingiuite și folosite la discreția cuceritorilor. Din Comuna Primitivă, la Sclavagism și feudalism soldații aveau drept de moarte și viață și drept de jaf față de victimele sale. Partea proastă  că Războaiele au fost duse de soldați needucați, fără Dumnezeu, chiar sălbatici, animale ca instrumente de ucidere, fără discernământ pe baza promisiunii șefilor lor că pe ce pun mâna e a lor.

      Am trăit și în epoca contemporană Războaie de o cruzime inimaginabilă în Toate Religiile Lumii, în care vulgul uman s-a despărțit de rațiune și umanism. Mă refer la Reihul German, unde soldații erau liberi la af și crimă dar cu îndrumarea naziștilor. Un fel de noblețe diabolică. A venit rândul Uniunii Sovietice. Care a mobilizat milioane de  soldați de joasă speță pe promisiunea că au libertatea armei. La ruși nu mai era noblețea gradelor militare ci doar spiritul infantil al comisarilor politici. Mujicii erau bine aprovizionați cu votcă pentru curaj și nesimțire. România a semnat Armistițiul de la 23 August. Cu toate aceste glatele de soldați ruli au năvălit în România cu permisiune de jaf crime și violuri. 

      Cu atât mai mult apare Sălbăticia hoardelor de soldați ruși și de late naționalități în Invazia din Ucraina. „Pe ce puneți mâna e al vostru”. Și Federația Rusă a pierdut 50.000 de soldați hapsâni și proști. Și totuși schizofrenicul Putin insistă cu ideea că Rusia este o Mare Putere. După atâtea înfrângeri vrea totuși să se bage în seamă. Crimnialii dezaxați de pe stradă omoară pentru a fi băgați în seaaamă. Putin a ajuns la oprobiul Mondial și ce mai speră? Că dacă mai omoară femei și copii îi va crește prestigiul?

       Interesantă atitudinea lui Dughin. Sfătuitorul li Putin. Orice tată cu un pic de bun simț după se și-a ucis fiica ori se ascundea în fundul Pământului ori se sinucidea. Ce animale conduc Rusia? Nemrnici ăștia bătrâni fără mare speranță de viață, credcă voe moștenii Lumea? Sau în întunecimea minții lor vor să ia o parte din Omenire cu ei? 

                         Ochiul Diavolului,

De când e Lumea pe Pământ și mă refer la Omenie,

Am pus mormânt peste mormânt, să înțelegem ce-o să fie.

Când am mijit a foc și roată, ca să utilizăm unelte,

Noi oameni am pus o soartă, maimuțe mai inteligente.

De-atunci ne-am strâns mai mulți în peșteri, am înțeles socializarea

Familie și trib și gintă, am cucerit impuls de meșteri, am cucerit pământ și Marea.

Dar Dumnezeu făcut-a Omul, duplicitar în crezul Lui,

Și Diavolul și-a băgat Orbul și omul e al nimănui.

Pe când trăiam cinstiți în trocuri, adică schimbul ancestral,

Au apărut Vracii în topuri, escroci sămânță de scandal. 

Apoi din acei vraci cu pene s-au stăpânit stăpânitori,

Au inventat parșiv moneda. Justiția de carnaval.

Chiar dacă Domnul n-a vrut vrerea, ca-n oameni să apară ciuda,

Prin banii lui Împelițatul a rupt iubirea și durerea, a dat arginții pentru Iuda.

Și astfel judecata dreaptă, e susținută de avere,

Iat cel ce urcă pe o treaptă, e un dispecer de Putere.

Și am ajuns în Lumea  asta, Justiția să ceară bani.

Săracii duc toată năpasta, uciși aiurea de șnapani.

                              Toată lumea moare...

Toată lumea moare și oameni buni și criminali în floare,

Se rupe ața nu se știe când, din boală sau din simplă întâmplare.

Se moare și dormind în păpușoi și în curaj de luptă în război,

Ori din virtute, poate din prostie. Poporul îi consideră eroi.

Se moare de copil cine așteptă anii, se moare-n pârg de trai, la bătrânețe, 

Se moare-n pat, pe unde-i apă prundul, se moare când senil plimbi două bețe.

Chiar dacă moartea când vrea Ea ne curmă, rămâi în amintiri, cu ce-ai lăsat în urmă.

Nu-i Dumnezeu ce să-ți redea viața, povești de Lumi din basme, paralele,

Ce poți să faci cu Duhul abur stins, când trupul tău e oale și ulcele?  

                Analiza „analiștilor”

       În fiecare seară mă crucesc în fața televizorului la absolut toate televiziunile de știri. Invitați de doi lei, foști politruci polirtici sau militari. Cu grade pe măsura grobianismului lor și impotenței unei gândiri logice.Toți vorbesc după ureche și cum bate vântul. Nema glagorie! Politicieni nmiți diplomați care nu au făcut armata și dacă le dai un pstol se împulcă singuri. Militari cu grade mari care nu au văzut bocancii soldaților niciodată. Generali și  Amirali. O analiză militară incumbă rașiun de înalt nivel, bazată pe experineță și vaste cunoștințe în privința Războiului actual. Vin la televizor și distribuie fără discernământ știri nefondate. Ce au auzit li ei de pe rețele. Adunătură de compromiși fără fundament logic. Mă refer la Războiul Ruso-Ucraninean. Care dobitoc poate crede că știrile venite de pe front sun veridice din ambele părți? pentru o anliză pertinentă trebuie să ști Carta războiului Modern. Nu să pleci cu cva euroi în buzunar după ce nu ai spus nimic și ai băgat audiditoriul în ceață. 

     Prima regulă a Războiului, după Sun Țî este stăpânirea informației. Trebuie să ști totul despre niamic și aliați.Apoi apare analiza „Raportului de forțe”.Oameni și tehnică, valoarea ambelor posibilități .Spre exemplu armata Ucrainei deși inferioară Federației Ruse ca număr de dobitoci cu armă va câștiga teren. Bineînțeles  datorită tehnologiei Occidentale. Rușii au bombardat Odessa cu lovituri întâmplătoare. Ucraina lovește la punct fix. Depinde de gândirea Armatei Ucrainiene privind strategia Loviturilor. Orice copil de clas a IV-a pricepe că amenințările nucleare ale Rusii sunt apă de ploaie. Rușii nu vor reuși să ridice în aer nici o rachetă nucleară. Toate vor exploda pe teritoriul lor dispărând  ca popor.  Putin nebunul Lumii total dezinformat ca și Hitler va lua cu el o civilizație de nota 10.  Grație imbecilității mujicilor săi.

                               Pauză?

S-au mai potolit muscalii? Se mai ucid între ei?

Ori e pauză-n funeralii, ori nu mai au derbedei?

Animalele cu pușcă, îmbrăcate în soldați,

Mercenarii care mușcă pentru-a muri bogați?

Vitejia din Ucraina, va purcede-n Rațiune?

Un popor puțin sălbatic, ca în Stepele cu dune,

Mai puțin în neștiință ca uigurii din Taigale,

Ce păcat de-acea Ștință a Rusiei Mondiale.

Nu numai Democrația pune-n frunte dobitoci,

Un nebun își pierde firea după tratament la Soci.

Și apare genocidul, Lumea pierde Pan Slavismul,

Mor activ muscali în culmea, ăsta-i Neo Comunismul.

O ideologi e fadă, omul e deplin suprem

Dar cum mor într-o cascadă, proștii care nu se tem! 

                            Uscăciunea minții noastre.

Seceta usucă Terra, vulcani vechi și focuri noi,

Undeva plouă cu bombe aruncate de-un Strigoi,

Cu trotil se stinge aer, se respiră tot mai greu,

Nu au zeii de-a mai face, habitat cu Prometeu.

Acolo unde Titanul a dat focul Omenirii,

Se omoară-n silă oameni în uciderea iubirii.

Nu-i destul țintim Sfârșitul, parcă Diavolul conduce,

Că Satiri Lumii noastre dau prost Legi deja caduce.

După sexul animalic între inși de-același gen,

S-au admis beții de droguri, mai adânc ș mai obscen.

În birouri de demență, se prevede altă hrană,

Pentru creiere active pentru omeni ce-aduc mană,

Cineva din altă Lume ne stâlcește în gândire,

C-a s-ajungem iar maimuțe, nevolnică revenire.

Da am populat Planeta peste Porunca divină,

Cine a stârnit excesul in instinct de sex și vină?

Omenirea va să piară ca o mare de lăcuste,

Rapace, neștiutoare iar în grotele lacustre.

Vor rămâne în cupole cei ce vor crea știință,

Omul e în Univers încă importatntă ființă.

Marea masă de anevră a Ciracilor de-acum,

Va pierii în veselie, duhul lor rămâne scrum.

 

                       Rromanca...

De ce nu-mi dai iubirea ta și moale și fierbinte?

Te uiți chiorâș la vârsta mea și nu mai am cuvinte.

Și ce-ai vrea tu, știind că nu putința-mi este slabă,

N-am pene-n cap ca Winethu, tu ai în plete salbă.

Te uiți la slăbiciunea mea și-încerci să scoți paraua,

Ce bine-ar fi dacă mi-ai da sărutul cu ocaua.

Câte puțin în colț de Rai, O Evă prefăcută,

Ca să mă minți și să nu-mi dai speranța mea avută.

Nu că-s puriu și tu mai ai mlădiu izvor de fată,

Dar trece vremea și târziu, plăceri nu mai desfată.

Când chipul tău deplin, suav, obrazu-ți stafidește,

O să regreți că nu ai dat iubire-n tinerețe.

                   Simplitate.

Dacă-un Om mă mai citește și acceptă pulsul meu,

În mine se nasc firește, mulțumiri spre Dumnezeu.

N-am nevoie de-o mulțime, indecis să mă priceapă,

Mulțumirea e în mine, viața mea nu este stearpă.

Chiar de-mi duc Destin de lipsă și trăiesc în sărăcie,

 Nici a Soarelui eclipsă nu mă-întunecă în vrie.

Nu mă depășește vremea, timpul meu e limitat,

Dar voi adormi cuminte la o margine de sat.

N-am făcut vreun rău pe Lume, n-am ucis și n-am furat,

De-aia cred acum anume că voi fi deplin iertat

                                Necrologul meu...

Am trăit o viață tristă, dar am fost mereu ghiduș,

Toate relele din Lume le-am spălat c-un simplu duș.

N-am mințit, n-am înșelat, soarta mea a fost să scriu,

De aceea viața-întreagă n-am strâns bani pentru sicriu.

Pot fi îngropat oriunde, într-o groapă fără cruce,

Oricum hoitul meu se uscă când din suflet mă voi duce.

Eu nu cer ca Eminescu, mal de mare, pat de ramuri,

Doar uitarea cea firească, din noianul meu de neamuri.

Totul vine și se duce, moare ulmul în Pădure,

Ce m-ar ajuta voința ca să mor sub rug de mure?

Pot muri în lac cu nuferi printr-o piedică impusă,

Ca noroiul de pe funduri, să-mi determine o husă.

Pot muri din întâmplare, c-o muiere oarecare,

Să scape urgent de mine pune-otravă în mâncare.

Nu contează însă timpul, firul vieții tot se rupe,

Doar destinul hotărăște când treci Stixul într-o luntre. 

 

                 România încotro?

         Eu scriua cum pentru români, oriunde s-ar afla, și cel  plecaț anapoda, mai are Țara sa? Normal Istoria cam strică, istoricii bășesc de frică, iar în românii educați, s-au strecurat atâți căcați.

            Ca o paralelă Istorică, cum am putea face o paralelă între primul Prim Ministru provenit din armată, Generalul Ion Antonescu și papleaca de azi, tot eneral dar nu pe merit. Pe deasupra și hoț. A beneficiat de bani, mulți bani ca „Dotore Militare” plagiind cu nesimțire. Cu pilele și șpaga de rigoare.

           În urma unei propagande mincinoase proletcultiste, manevrată după război de U.R.S.S. după război prin care Mareșalul Antonescu era inamicul nr.1 al noii puteri Bolșevice impusă de cozile de topor ale rușilor. Multe din afară, nefirești și neromânești. În plină ascensiune de război a Wermahtului German, Antonescu a anihilat Mișcarea Legionară, o adunătură de nemernici fără simțire umană. S-a alăturat Germaniei cu scop precis. Eliberarea Basarabiei. Toate minciunile privind atitudinea antievreiască a lui Antonescu nu au suport documentar.  În România, în Regatul Romăniei ără teritoriile ocupate de unguri evreii aveau o singură obligație. S poarte semnul lui David. În rest nimeni nu s-a atins de gheșeftul lor timp de 4 ani. În pofida minciunilor privind subjugarea economică a României față de Germania, În patru ani de război Avuția Națională a României a crescut de 14 ori.Se spune că Antonescu a fost singurul lider european în fața căruia Hitler a plecat ochii! Nu același lucru -a întâmplat cu Stalin cae nu a reușit să-l determine pe mareșal să semneze Tratatul de la 23 August, un act nul din punct de vedere juridic internațional pentru că nu a fost semnat de Șeful Statului. Regele nu era decât un fel de Iohannis. Așadar actul istoric de la 23 August este caduc. Orișicât s-au străduit comuniștii cu acest armistițiu care nu este nici pe departe Tratat de pace, până la moartea lui Ceaușescu, U.R.S.S ne ste datoare pentru o invazie discreționară. Ca în Ucraina. Deși cu Ucraina există un Tratat de forță juridică internațională.

         Și acum noi avem un Prim Ministru de sorginte militară care datorită insuficienței lui în cunoaștere, lipsei de personalitate, și slugărniciei, face pe el de câte ori strănută Coldea. Ciolacul numai șoptește.

        Ca ofițer de caracter, nobil, Mareșalul Antonescu s-a sacrificat pentru Țară. Acest căcat de Prim ministru al nostru nu e în stare să dea un ordin! Aceeași personalitate lașă pe care a aplicat-o în endahar când a fugit din fața inamicului. Pe mâna cui ați pus Patria dragi nemeritați români?

                           Și după?

Vom apuca Sfârșitul Lumii, iubita mea de altădată?

Pe vremea-ceea cătam banii, și pe uscat dar și în baltă.

Trăiam ca Lumea o părere, Istoria de mi de ani

Necunoștința în firescul că oamenii nu sunt umani

N-aveam prea multe griji dospite, vedeam pe cer doar curcubee,

Am căutat un mod de viață trăind, trăirile atee.

Am luat în șuturi viitorul, nu ne-am băgat în seamă moșii.

Nici Pilda cea de răstignire, credința ce-o cinsteau strămoși

Și ce vedem acum, Natura, ori pârjolită, ori Potop,

Își pune cineva-întrebarea, de a avut în viață scop.

Oricum Planeta-i încă vie și vrea să scape de o boală,

Se scutură de Omenire. Și ce pricep cei fără școală?