Și după?

Vom apuca Sfârșitul Lumii, iubita mea de altădată?

Pe vremea-ceea cătam banii, și pe uscat dar și în baltă.

Trăiam ca Lumea o părere, Istoria de mi de ani

Necunoștința în firescul că oamenii nu sunt umani

N-aveam prea multe griji dospite, vedeam pe cer doar curcubee,

Am căutat un mod de viață trăind, trăirile atee.

Am luat în șuturi viitorul, nu ne-am băgat în seamă moșii.

Nici Pilda cea de răstignire, credința ce-o cinsteau strămoși

Și ce vedem acum, Natura, ori pârjolită, ori Potop,

Își pune cineva-întrebarea, de a avut în viață scop.

Oricum Planeta-i încă vie și vrea să scape de o boală,

Se scutură de Omenire. Și ce pricep cei fără școală?