E Toamnă

E Toamnă-n sufletele noastre, îngrijorarea ne apasă,

Privim sfrijiți la nunți frumoase, într-un dezmăț cotidian,

A celor ce n-au sfinte case și nici reper pe-un meridian.

Cinstim în hoți și curve clare, un adevăr neavenit,

Popor bolnav de judecată, și dor adânc de parvenit.

La noi nu-i om cel ce gândește, nici cel cu dor de Dumnezeu,

Mai bine lenevim prostește, decât să hărnicim din greu!

Ce-i pasă codrului de creangă, stejarului de vâsc crescut,

Când un topor sau drujbă taie, pădurea nostră din trecut.

                                Nu

Am trăit în nihilism, toamna când natura moare,

Primăvara dând în floare,

Într-un ciclu oarecare, totul fiind eufemism.

Am țipat inconștient, într-un cor, manipulare,

Dând vieții căutare,

În păcat de fată mare, ca puiet de comunism.

Am crezut că alb și negru, e un început de spectru

Inventând culoarea pală.

Zâna-n straie de vestală, e pe lângă Sfântul Petru.

Am crezut că munca-i cinste, o endemică scofală,

Am pășit pe jos la școală, 

Să muncesc, să-învăț viața, ca să fiu un om integru.

Ce folos, că niciodată, când expus-am hărnicia,

N-am trecut peste prostia,

Celor ce țineau mistria, strânsă-în mână ca o piatră.

Au trecut de-a valma anii, erodată-i omenia,

Alții țin în frâuri mia,

Cu minciuna și mania dărâmând a noastră vatră.

                     Cad avocații ca, căcații!

      În ultima vreme, pe toate posturile de televiziune, mai ales pe Antene s-au vânzolit o seamă de avocați, de mare notorietate. avocați care au dat chiks cu Năstase, cu Becali, cu Fenechiu și azi cu Voiculescu. Cine mai poate crede că Mateuț, Abraham, Madam Muma Pădurii sunt genii de asistență judiciară? Până acum l-ea mers pentru că erau cei mai buni cărăuși de bani în Sistemul judiciar corupt din România. Doxă niet! Șpagă full! Dar câși interlopi au fentata justiția cu asemenea avocați?

                Primul nul

Când o damă de bordel, te vrăjește doar din vorbe,

Oferind ca dar fidel, când friptură și când ciorbe

Și ferind oferta serii, chiar dacă  a fost plîtită,

Ori e în suspansul fierii, ori nu poate din clătită.

Când un premier se joacă, în deplină inepție,

Oferind doar a sa moacă în filmări fotografie,

Fără să posteze fraze, cu depline înțelesuri,

Căutând aride oaze, între pofte și-între grețuri,

Fără să decidă lumii, de ce e atât de sus,

Doctoraș în ștersul gumei, cu rușinea în apus.

El e mielul cel umil, care lupii-l țin în pândă,

Behăie ca un copil sub un urlet de osândă.

Dacă oaia te-a făcut să paști iarbă cumințel,

Ce te dai așa felină, cap cu creier de vițel?

              Quo vadis?

     Acum 25 de ani, dacă un individ în educație semi-animală, ar fi proliferat inepțiile analfabete din ziua de azi l-aș fi scuipat în față. Nimic din Sfânta Scriptură nu justifică manifestările animale ale devoratorilor de bani și nesimțire. Apare o jigodie, numită avocată, de fapt Muma Pădurii, să sară în apărarea interlopilor și bandiților, violatorilor și criminalilor și mai nou în apărarea câinilor, nu neapărat comunitari. Această femeie, culmea mizeriei umane , adevărată coastă de drac a lui Adam, scorpionează bunul simț al vieții umane.

     Prostituția drogaților și schizofrenicilor, anti eutanasiere, câteva zeci de nebuni de băgat în zeghe, în frunte cu Vadim Tudor, denotă mizeria lipsei de cultură a iobagilor de la oraș. Animale analfabete, pe care Dumnezeu nu-i poate recunoaște ca oameni pentru că nu au conștiință ci doar simțuri.

    La Roșia Montană, manifestează minerii, care nu au fost și nu vor fi niciodată într-o mină. E vorba de escavatoriști, buldozeriști și șoferi, care vor decoperta munții noștri de mii de ani, vor demola lăsând piatră seacă, ne vor omorî pădurile, pășunile, animalele sălbatice și p cele domestice, inclusiv moții.

                Moartea lui Ionuț

       Scriu această tabletă pentru mine. Vreau ca în câteva luni sau ani să văd că am avut dreptate. nu mă aștept ca cineva să citească blogul meu, pentru că dacă l-ar fi citit până acum ar fi înțeles că nu renumele V:I.P.-urilor creează cultură.

        Ionuț a murit mâncat de un câine de rasă, special dresat pentru a ucide. Maidanezii mușcă și fug. nici între ei nu se omoară. Maidanezii nu ucid. Mă miră lipsa de acțiune a specialiștilor în psihologie animală. A fost suficient o oră pentru a astupa cu bani opinii?

        Graba cu care cei care au prelevat probe la fața locului de a mușamaliza situația am perceput-o din momentul în care cineva a spus că a găsit un maidanez cu sânge pe bot. O aiureală! un câine mănâncă o găină și după cinci secunde nu mai are sânge pe bot. Se linge, dar după o oră? 

        Nu vreau să mă erijez în procuror, dar la gradul de analfabetism neconcret care bântuie societatea românească, inclusiv justiția, e posibil fie ca procurorul de caz să fie un neavenit, fie să încerce un tun de înavuțire. Stăpânul câinelui de luptă care l-a omorât pe Ionuț, a avut la dispoziție o oră și banii aferenți să mușamalizeze tărășenia.cred că telefoanele au zbârnâit până la cel mai înalt nivel, și au avut timp și cei care gresează sistemul de justiție, avocații să intervină.

        De ce martorul cheie care pasă-mi-te s-a anunțat cu o săptămână în urmă la un post de poliție a venit la declarații cu un avocat? Ori el este stăpânul câinelui ucigaș, ori este slujbașul patronului. De ce a plimbat copilul mai mare, preț de un kilometru, când avea 200 de metri la dispoziție să-l ducă la bunica.

       Dubioasă e și liniștea cu care familia a acceptat pierderea. Aici s-au aruncat bani grei și din nenorocire s-a activat ura în societate între cei cu dragoste de animale și animalele politice. Plebea nu contează!

                     Copilăria

Mi-e dor să văd ca altă dată, copilărie fermecată,

Când țâncii alergau pe dealuri, într-un imbold de idealuri.

Știau ciupercile pe nume, ce păsări ciripesc pe lume,

Ce ghindă seamănă stejarul, ce iască-aprinde-n loc amnarul,

Ce animale-n vizuină, au căutare de felină

Și care-s cele prigonite de poftele nestăpânite

Ale consumului de carne și expoziției de coarne.

Acei copii își făceau singuri și furculițe dar și linguri,

Își fabricau, de joc arșice și împleteau plesne de bice,

Ei inventau îndată jocul, când anotimpul da sorocul.

În rest dregătoreau ograda și nu aveau contract cu sfada.

Făceau ce porunceau părinții, lăsând în timp izvorul minții.

Se ascundeau în altă parte ca să citească dintr-o carte,

După o zi de oboseală, făceau din noapte dor de școală,

Și buchiseau la lumânare, din cărți cultura ca chemare,

Știind din suflu de balaur că meseria e de aur!

                         Nu-i

La o margine de sat, un bătrân, mai treaz, mai beat,

Plimbă pașii a pustiu, către propriul lui sicriu.

N-are drumuri, n-are stare, dar dă totuși din picioare,

N-are doruri, n-are chin, și-a făcut un baldachin

Și se dă din jos în sus, lumea ce-o avea de spus?

Și se dă din zi în noapte, fără chipuri dragi și șoapte.

Noaptea-întreabă stelele, care-i sunt belele,

Ziua-întreabă mândrul soare, cu călduri rătăcitoare,

Dacă umbra lui se vede, pe pământ cu iarbă verde.

Umbra ta o văd, în fine, răii , de le-ai făcut bine,

Dar nu-n semne de iubire, nici gânduri de pomenire,

Ci-s sudalme fel și fel, ce-a făcut, cine-a fost el?

C-ai trăit mereu cu milă, pentru cel ce iscă silă, 

Ai iertat și-ai înghițit, crestătură de cuțit,

Pietre-n trup de ponegrire și nici semn de mulțumire.

Pentru asta vrei să ști, de pădurea va jeli,

După-un hoit căzut în hăuri, fără țipăt și ecouri,

După-o searbădă poveste, care-a fost și nu mai este?

                       Banii

Banii-s ochiul Dracului, de când Iuda cu arginții

Și-a vândut Sfinții Părinții și chiar dinaintea lui.

Banii se câștigă-n trudă, cu sudoare și gândire

Dar parșiva omemnire și-a decis o soartă crudă.

Banii se adună vrac, la bandiții carnivori,

Care pun de sărbători, aghiazmă din praf de drac.

Unii vând copii, femei, alții droguri și otravă,

Dau cu sânge pe otavă, alții-s căini din semizei..

Dacă armele omoară la-îndemână de nebuni,

Cum să creștem țânci mai buni, într-o oarecare țară?

 Cum să dai imbold în școală la frumoasă-învățătură,

Când câștigă cel ce fură, cel ce minte și înșală!

Care bogătaș cu nume, a produs în viață-un cui?

A ciordit pe dreptul lui, cu puterea lui în lume.

Că mint politicienii, că promit pe burta lor,

Nu-i ieșire din decor, ei cinstesc prostia vremii.

Dar câând ziaristul minte, pentru bani și bunăstare,

Dai cu șișu-n boț de sare și vezi negru înainte.

                          Noii torționari

       La un post de televiziune se vorbea cu jumătate de gură despre torționari. Normal, patronul postului este și el un torționar, modern și stilat.

       Despre torționarii proaspeți, cei care au aranjat și au omorât în decembrie 1989 nu se vorbește, ei sunt eroi. Și ei au pensii de zeci de mii de lei. Un locotenent colonel, cu intelect subliminal, care poartă răspunderea militară și penală a crimelor de la Timișoara, fiind fost comandant al garnizoanei, a ajuns în șapte  ani general cu trei stele și are o pensie de 7ooo de lei. Toți generalii și acoliții lor care și-au dat mâna pentru a consacra lovitura de stat Iliescu-Militaru ca ”revoluție” se lăfăiesc în pensii de peste 5ooo lei. idem procurorii militari care trebuia să aplice legea marțială asupra criminalilor în uniformă care au produs prin comandă sau lașitate crime după 22 decembrie 1989, au fost avansați și au pensii nesimțite.

      Despre care torționari vorbim? Despre securiștii, nomenclaturiștii și activiștii de partid din securitate, miliție și armată, despre procurorii și judecătorii care au dat sentințe împotriva așa zișilor dușmani ai lui Ceaușescu nici o vorbă.

       Cine ne poartă cu preșul?

                      Visul

Când un somn se perpelește între vis și letargie,

Un proverb se-adeverește: ”Unde-i minte-i și prostie”!

Visul e o descărcare de percepții și imagini,

Pentru cei ce cu chemare au citit prea multe pagini.

Cei c-o ”samă” de cuvinte memorate când și când,

Care n-au avut în minte al lucrării tainic gând,

Au un somn în leagăn negru, iute și odihnitor,

Omul ce n-a fost integru, este pom neroditor.

Mincinosul stă în visuri, rareori răzbind în noapte,

Hoțu-n hăuri și abisuri,  alergii de hâde șoapte,

Criminalul nu visează, n-are viața în cuvinte,

Somnul lui în râs valsează, n-are urmă și-înainte.

                   Iubitori de animale

Dragoste de animale, naște frageda pruncie,

Când instinctele primare măsluiesc natura vie.

Dar copilul se dezvoltă și perceperea îi crește, 

Deprinzând năravuri rele sau învățături celeste.

Astfel prinde obiceiuri insuflate de părinții,

Care sunt doar o părere, sau se sfătuiesc cu sfinții.

Omenirea-i vânzoleală, jungla celor ce cuvântă,

Cel mai rău impune legea, vrerea lui nu este sfântă,

Când omoară fii și fice, oameni fără apărare,

Pentru setea de putere și ambițiile avare.

Au creat anume arme, să omoare, să instige

Fac din oameni sclavi de muncă și îi vând ca să câștige.

Și atunci iubită lume ne lipim de animale

Iar noi oamenii rămânem despotism de haimanale.

                     Zori de toamnă

Zori de toamnă, plini de nori, într-o ceață persietentă,

Stau și judec uneori, cu memoria absentă,

Cum de Lumea ne-a făcut, un micron în Univers,

Să trăim un început, să sfârșim în mod pervers. 

Ghinion prenupțial, m-am născut pe-un colț de plai,

M-am lăsat  purtat de val, crezământul într-un Rai,

Ca să aflu mai târziu, înecat în senectute,

C-am trăit într-un pustiu, fără milă și virtute.

Că fac parte din poporul, cel mai umilit pe Tera,

Unde coada dă toporul și străinul biosfera.

Avem munți, păduri și dealuri, o câmpie roditoare,

Avem dor și idealuri, bogății nepieritoare,

Dar n-avem nimic al nostru, totul e înstrăinat,

Stă românu-n băț ca prostu, mămăliga-i un căcat.

                          Se așeză apele?

         După torentele revoluției pline de spumă, găteje și căcați, se pare că se liniștesc apele. Sper să apuc ziua, chiar pe patul de moarte, când acestă națiune va redeveni liberă și prosperă. Am în minte ani1859, 1918, 1959 când am renăscut din robie.

          Ar trebui să mulțumim occidentului care deși ne-a jecmănit la sânge, luându-ne curentul, gazul, petrolul apa și mai nou aurul pentru bunăstarea lui, pentru că ne-a dat internetul. Să mai mulțumim președintelui și Sistemului de securitate națională că mai avem granițe. Și mai ales pentru posibilitatea ca pecinginea politică să ajungă la putere. Pentru distilarea clasei politice și înfundarea ei. S-a dat posibilitatea impostorilor, infractorilor și neoamenilor să răzbată ca smântâna la suprafață.

         U.S.L.-ul a primit un pachet de cărți de joc, din care în loc să tragă un as a tras un 2. Adică două maimuțe pe rol de lideri naționali. Bucuria, e că în prostia lor au permis restaurația. Aflăm acum, deși știam, dar nu gândeam cine a devalizat Avuția Națională, în ultimii 23 de ani. Cine a vândut țara pe comision personal, în regimurile, cu guvernele Roman, Văcăroiu, Stolojan, Radu Vasile, Ciorbea, Tăriceanu, Bocți mai ales Ponta. atenție la grupul iudeo-masonic Șova!

       Trădare, trădare, de trei ori trădare

E țara plină de jidani și vânzători de lume,

Cu atâtea cozi de toporiști, ne-am câștigat renume,

Suntem poporul cel umil uitat de veșnicie

Și înotăm în mărăcini, mocirlă și prostie.

Nu poți să fi pe cai făloși, o mare națiune,

Când se mulg iepele în crâng, de orice goliciune.

Să ai samsari care conduc să-și umple buzunarul,

Când harnicul pe-acest pământ își plânge-adânc amarul,

E crimă pusă-n penitență, e sclavagism de traiuri,

Pe lume-s, câte Românii și câte vise-n Raiuri?

Pe vremuri când ne-am răzvrătit am dat adânc cu coasa,

Acuma plângem liniștit când ne dărâmă casa.

Unde ne sunt acei flăcăi să lupte pentru țară?

Ei sunt, dar numai fătălăi ce trag droguri pe nară.

Cu ce mai poți să-i stimulezi în cinste și virtute,

Când n-au cuvintele în cap și ochii după tute.

Dă Doamne gloanțe din văzduh să piară trădătorii,

Că noi mai bine ne-am topi în iazurile morii.

               Prostia scindează România!

   Orice om cu scaun la cap, cunoscător al complexului natural și social este oripilat de atâta promiscuitate, prostie, analfabetism și îndârjire în prostie sau așa zisă ”elocință” în interes pecuniar privind soarta câinilor vagabonzi. Nu maidanezi, Vagabonzi!

    Nimeni nu are dreptate, decât dacă vrea să și-o impună pe bani și notorietate, alți bani. o babă proastă și-a pierdut nepotul care a fost omorât de câini. nimeni nu știe cât de cuminte a fost acel copil. Toată prostimea s-a repezit la maidanezi. pe bună dreptate, sunt prea mulți. Speriați mai marii zilei s-au repezit să-i omoare.

     Jale mare, prostimea care nu a iubit în viața ei un animal sare de șapte metri, probabil, pe un mic, pe o bere sau o înghețată. Pe toți îi gâdilă la anus soarta câinilor.Dacă în fiecare atitudine ar fi un interes capitalist, s-ar mai înțelege înverșunarea. Dar e numai ofuscare prostească.

     Vin ”așa ziși” iubitori de animale invocând Legea Mondială, Europeană și de altă natură a protecției animalelor. Măi dobitocilor câte animale sunt pe lume, câte mii de rase? Sunt numai câini?

      Soluția este schimbarea  cuvântului ”eutanasiere care înseamnă omorâre și incinerare, cu cuvântul ”sacrificare”. În orientul îndepărtat câinii se mănâncă. dacă legea protecției animalelor ar interzice sacrificarea porcilor, a mieilor, a vițeilor și altor animale, am deveni maimuțe, hrănindu-ne cu fructe și frunze.

        Nu știu de ce Lumea interlopă nu s-a gândit la fructificarea numărului enorm de câini vagabonzi/ În loc să vândă copii pentru organe, fete pentru prostituție în crime împotriva umanității, ar putea vinde câini pentru blană, piele și carne. oricum nu-i oprește nimeni.

                      Bantustane!

    Oricum Roâânia e dusă pe pustiu. Dobitoacele de sorginte daco-romană au început să trăiască pentru ziua de azi. Doi arginți ai lui Iuda și ne  omorâm urmașii! Ca nepot de moț mă rușinez de degradarea morală a celor mai curați dintre români. În sărăcia lor Horea și Avram Iancu se învârtesc în mormânt.

    Munții noștri aur poartă, noi cerșim din poartă-n poartă, dar vom cerși în vecii vecilor dacă ne dăm aurul pieilor roșii din Canada. Bașca otrăvirea apelor.

    Eu propun să tragem garduri impenetrabile în jurul celor care vor să moară singuri. Să facem bantustane! Unul pentru viitorul pustiu al Munților Apuseni, deși acolo este leagănul originii noastre dacice. Oricum Zamolxe trăiește sub pământ și nu-l ating cianurile. Oare? Am avut două cutremure semnificative în zonă. Zamolxe nu doarme! Când vor începe exploziile de exploatare, zona se va liniști?

   Alte bantustane ar trebui înființate în zonele gazelor de șist. Mai ales pe țărmul Mării Negre, unde orice râcâială în subsol poate declanșa explozia celor 400o de miliarde de metri cubi de hidrogen sulfurat. Dacă planeta nu va pierde un sfert din volum, cu această ocazie, oricum noi vom pieri.

    De mii de ani Europa se chinuie să ne extermine ca embrion de civilizație, probabil le e rușine cu strămoșii. Nu e mai bine să ne exterminăm singuri pentru câțiva ani de destrăbălare?

    ”Singur eu, a zis Păcală!

                    Gata!

     S-a terminat cu țigăneala regilor, cu dezbaterea maidanezilor care ar putea hrăni popoare rupte de foame din Asia și Africa. e timpul să vedem ce se întâmplă în țară. Încep școlile și bieții copii merg la o hinghereală educațională ca pe vremea lui Nică a lui Ștefan al Petrei. Școlile sunt dărăpănate, copiii n-au apă și closete igienice și mai au profesori suplinitori semianalfabeți. Flămânzii de la putere, după opt ani de post și-au umplut teșcherelele, dar nu destul.Au ajuns la fundul sacului și conform preceptelor înaintașilor ca Năstase și Tăricenu, vor să mai vândă pe nimic din bogăția națională. Lor le ies vile și mașini de lux, nouă ne iese sărăcia pe nas.

      Haos legislativ, lipsă de răspundere, toate merg în buzunarele U.S.L. Nimeni nu dă socoteală! Acest popor de amețiți își merită soarta. Cum e posibil să dai administrația țării pe mâna unui țâști-bâști vagabond, care nu a produs în viața lui un lucru folositor, nici măcar un căcat aromat? Un hoț plagiator! Cum poți să dai țara pe mâna unor așa ziși aleși de o promiscuitate inimaginabilă? Unde ne sunt valorile? La periferia socială , aruncați și izolați de impostura puterii sau în străinătate.

      Când pui vulgul să voteze ai vulgaritate națională!

                 Ham...! Ham...! Încotro?

         Țara regelui sau regilor Cioabă și împăratului Iulian s-a umplut de câini și ciori. Un nou ”Unio trium natiorum”. Urmează să le facem buletine de vot pentru a propulsa și mai susu U.S.L.-ul. Prostimea care i-a adus la putere a ajuns la cheremul maidanezilor. Să le fie de bine! Împăratul Traian a chelit de grija Daciei dar trebuie îmbrăcat în gips. Abia am îngropat bietul copilaș și ”iubitorii” de canine sar din nou la gâtul oamenilor cumsecade! Bineînțeles pe banii care ies de sub coada lătrătorilor.

          Ultimii ani de comunism și debandada de după 1989 a bulversat nu numai valorile umane dar au înlocuit și cei șapte ani de acasă, buna cuviință și respectul cu nesimțirea șmecherilor și analfabeților aristocrați sau interlopi. Unde sunt românii? În cârciumi.

            Ce ne facem cu câinii fără stăpân? Simplu, scăpăm de ei. De mii de ani acest popor a conviețuit cu prietenii omului fără să se sfâșie între ei. Când un câine a luat-o razna era omorât, pur și simplu. Dacă un câine mânca găini, țăranul pe principiul eficienței economice, îl căsăpea. În perioada interbelică pe câini se instituise monopol de stat, valorificându-se pieile, cele mai bune pentru tobe. 

           Cum iubim animalele, când trebuie să mâncăm? Sacrificăm  mieluți cu fundiță roșie la gât, purceluși și viței cu nume și alte animale iubite în timpul vieții dar nu putem sacrifica un câine, pericol social? Cred că am luat-o razna după prostimea de salon care nu iese pe stradă sau în natură decât cu limuzina. Ca să fi iubitor de animale trebuie să simți natura. Cu bune și cu rele! Nu destul n-ea călărit occidentul, care cu cinism s-a descotorosit de maidanezi  și acum ne dă lecții, în toate domeniile vieții neocolonialiste, luându-ne toate resursele probabil pentru a ajunge să ne mâncăm câinii.

                  Nucul

De c e nucul plantă scumpă în voluptate și candoare?

În juru-i totul otrăvește, sub umbra lui nimic nu crește

Și omul se îmbolnăvește.

Dar fructul lui e peste hrană și lemnul lui e scump în strană,

În băi de frunze iese iodul, se vindecă de boli norodul

Și Dumnezeu în milă-l crește.

La fel și omul cel mai bun, deși ne pare un nebun,

Respinge lingușeala goală, dar vindecă vecini de boală

Și cine oare ăl cinstește?

                              România latră!

          Își dau cu părerea toți neaveniții, repetenții la zoologie și la cultura bunului simț natural. Moartea tragică a acelui copilaș a survenit subit, necontrolat și din destin. Destin care l-a trimis în tufiș. Esențială e lipsa de educație, de supraveghere și corectare a comportamentului copiilor. Copiii învață de mici să înjure, să scuipe, să dea cu bățul, cu piatra și piciorul, nu numai în animale dar și în oameni. Promiscuitatea și lipsa de cultură, de bun simț, a părinților se transmite la copii.

            Cine știe ce a făcut copilul ca să enerveze câinii? Dacă el i-a incitat, cu gesturi ostile câinele. Vina e a omului. Animalul nu are discernământ. Dacă dincolo de parc, era o fântână și copilul cădea în ea? Euatanasiam fântâna?

                       Roșia Montană

Ne-au smuls din rădăcină brazii, zdrobind în oseminte dacii,

Ne-au zdrențuit covor de iarbă, ne-au alungat din deal godacii,

Dezgroapă piatra a pustiuri creând din oază, un deșert,

Îndepărtând în altă zare al păsărilor  sfânt concert.

Și uruiesc mașini și fiare, o moară mestecând a ură,

Să ne strecoare în izvoare fuioare-albastre de cianură.

Am avut aur din vechime, dar n-am știut a-l stăpânii,

Ni l-au furat mereu străinii, prin șefii noștri cânepii,

De am ajuns la înfrățire cu indienii din cea lume,

Ce ia-au lăsat conchistadorii fără de aur și renume.

Sălbatici nu am fost pe lume, nici când ciopleam cuțit de piatră,

Dar am ajuns iar la cheremul celor ce răscolesc cenușa-n vatră.