Ham...! Ham...! Încotro?

         Țara regelui sau regilor Cioabă și împăratului Iulian s-a umplut de câini și ciori. Un nou ”Unio trium natiorum”. Urmează să le facem buletine de vot pentru a propulsa și mai susu U.S.L.-ul. Prostimea care i-a adus la putere a ajuns la cheremul maidanezilor. Să le fie de bine! Împăratul Traian a chelit de grija Daciei dar trebuie îmbrăcat în gips. Abia am îngropat bietul copilaș și ”iubitorii” de canine sar din nou la gâtul oamenilor cumsecade! Bineînțeles pe banii care ies de sub coada lătrătorilor.

          Ultimii ani de comunism și debandada de după 1989 a bulversat nu numai valorile umane dar au înlocuit și cei șapte ani de acasă, buna cuviință și respectul cu nesimțirea șmecherilor și analfabeților aristocrați sau interlopi. Unde sunt românii? În cârciumi.

            Ce ne facem cu câinii fără stăpân? Simplu, scăpăm de ei. De mii de ani acest popor a conviețuit cu prietenii omului fără să se sfâșie între ei. Când un câine a luat-o razna era omorât, pur și simplu. Dacă un câine mânca găini, țăranul pe principiul eficienței economice, îl căsăpea. În perioada interbelică pe câini se instituise monopol de stat, valorificându-se pieile, cele mai bune pentru tobe. 

           Cum iubim animalele, când trebuie să mâncăm? Sacrificăm  mieluți cu fundiță roșie la gât, purceluși și viței cu nume și alte animale iubite în timpul vieții dar nu putem sacrifica un câine, pericol social? Cred că am luat-o razna după prostimea de salon care nu iese pe stradă sau în natură decât cu limuzina. Ca să fi iubitor de animale trebuie să simți natura. Cu bune și cu rele! Nu destul n-ea călărit occidentul, care cu cinism s-a descotorosit de maidanezi  și acum ne dă lecții, în toate domeniile vieții neocolonialiste, luându-ne toate resursele probabil pentru a ajunge să ne mâncăm câinii.