Trădare, trădare, de trei ori trădare

E țara plină de jidani și vânzători de lume,

Cu atâtea cozi de toporiști, ne-am câștigat renume,

Suntem poporul cel umil uitat de veșnicie

Și înotăm în mărăcini, mocirlă și prostie.

Nu poți să fi pe cai făloși, o mare națiune,

Când se mulg iepele în crâng, de orice goliciune.

Să ai samsari care conduc să-și umple buzunarul,

Când harnicul pe-acest pământ își plânge-adânc amarul,

E crimă pusă-n penitență, e sclavagism de traiuri,

Pe lume-s, câte Românii și câte vise-n Raiuri?

Pe vremuri când ne-am răzvrătit am dat adânc cu coasa,

Acuma plângem liniștit când ne dărâmă casa.

Unde ne sunt acei flăcăi să lupte pentru țară?

Ei sunt, dar numai fătălăi ce trag droguri pe nară.

Cu ce mai poți să-i stimulezi în cinste și virtute,

Când n-au cuvintele în cap și ochii după tute.

Dă Doamne gloanțe din văzduh să piară trădătorii,

Că noi mai bine ne-am topi în iazurile morii.