Io-han-îs!

Io am în beci atâtea scule, mai vechi, mai noi, mai din străbuni.

Cu ele-n timp de cârnilejii  scoteam noi dracii din rumuni.

Mascați, cu blănuri diferite, prindeam cu cleștele copii

Și-i biciuiam să țină minte cine-i stăpân în Românii.

Trecut-au ani, trecu fascismul, din lei făcut-am mielușei,

Ne-am înșelat compatrioții, că suntem mai cinstiți ca ei.

Dar sâmburele teutonic nu ne permite să iubim,

Acest blând spațiu mioritic, curat în aer și sublim.

Am scos recent o bormașină să găuresc în vechea glie,

Cu flexul   retezăm pădurea, picioarele de năsălie,

Cine-i român și n-are Kaiser, venind din Alpii albinoși,

Nu are dreptul să se țină de neamul vlah și de strămoși.

Copii, maturi ce n-aveți carte, filon istoric românesc,

Votați și dați-le dreptate străinilor ce ne belesc!

                  Să tacă Băsescu!?

     Cine cere ca cel mai complet și patriot om politic din ultimii 25 de ani să tacă? Mici intelectuali pupincuriști care s-au descurcat excelent dând limbi în toate găurile, indiferent de iz, în perioada de tranziție. Indivizi care nu au cum conjuga verbul a iubi și complementul poporul. Holda românească e plină de buruieni otrăvitoare! Când folosești cuvântul desuet populație, în loc de cuvântul de inimă popor te trădezi ca trădător de neam și țară. Adică nu faci parte din acest popor, ci din poporul ales care nu are țară ci doar pământ făgăduit.

      Și cine ar trebui să cuvânteze? Ciuvică, Gâdea ? Pasărea morții sau călăul? Bodea sau un rahat insignifiant cu limbaj de salcâm comunist? Cine nu-i lasă pe acești deontologi sau pe alții să-și nuere mărunțișul la umbră de boscheți? Patrioții, simțitorii valahi sau jivinele susținute politic cu bani din cele străinătățuri.

       Conform legilor logice fornale, patriotismul se exprimă prin subiectul POPOR și predicatele verbelor a iubi, a apăra, a salva, etc. Terțul exclus vine din orice individualitate anti-popor.

        Grădina zoologică România a omorât leul. Trăiască maimuța!

                        Tablouri, on line?

          Rahat! Tablourile lui Vâlcov trebuie căutate, ca chilipiruri din timpul ”Revoluției”. Mi se par atât de cunoscute, că îmi amintesc și pereții în care au fost agățate. În Decembrie 1989, familia Bărbulescu era încuscrită și încumetrită sadea cu familia Ceușescu. Toate locațiile de divertisment ale dictatorului, vile de vacanță, complexe, Stabilimente de vânătoare, au fost decorate, în fudulie comunistă cu tablouri autentice împrumutate de la muzeele de artă, cu număr de inventar de tezaur. La dispariția acestor inventare, în care se specifica poziția și muzeul, au contribuit, noii emanați politici și structurile serviciilor secrete mânjite după 1990. 

          În  Primăverii, pe 23.12.89, o comisie F.S.N. condusă de Adrian Năstase, din care făcea pate și Pleșu, a început să dosească valori.(stiloul de aur, Pleșu, tablouri minione Năstase). Familia Bărbulescu avea servitori pe întregul cuprins al țării.Nu era greu de dat jos tabloui de pe pereți, de dosit. Se așteptau vremuri mai bune pentru scoaterea lor la iveală. Muzeele trebuie să-și recunoască averea!

           În perioada 23.12.89-12.01.90, am asigurat paza și protecția Complexului Prezidențial Neptun, în calitate de comandant militar. Speriat de perspectiva dispariției unor entități de tezaur național, cu presiuni din toate părțile, am întocmit un inventar în trei exemplare, olograf , cu indigo, din care unul l-am trimis la ziraul România Liberă, unul la Muzeul de artă Constanța, cu toate tablourile, sculpturile și alte opere de artă înregistrate ca provenind de la muzee naționale. Ultimul exemplar l-a predat în 1996 ziarului Telegraf.

           Cum credeți că m-am simțit când am văzut pe pereții lui Adrian Năstase tablouri de la Neptun. Cap de fată de Tonuitza, din W.C.-ul lui Nicu în salonul lui Năstase.

                         Fără morală,

Să convertești o conștiință în sensul Dragostei Divine,

Cu multă carte, cu citate, exemplul facerii de bine

E peste poate-n Lumea asta  îndestulată de ciborgi

Cu sentimentele în burtă, cu timpul lor absent organic,

Ce călăresc mulțimi absente cu bani împletind dârlogi,

Să moară-n spume omul harnic, visând la apele din ceainic.

Înalți prelați vând lucruri scumpe, chiar artefacte minerale,

E  mirul sfânt topit în aur de bogătașe haimanale,

Spoliatori de fapte sfinte, jefuitori satrapi pe milă,

Cu nestematele veșminte scuipă blesteme de tămâi,

Peste săraci uitați cu duhul, peste copil, peste copilă,

E undelemnul sfânt însemnul neobositelor momâi.

Săracul merge-n miluire  storcând semințe de ricin,

Oricum și foamea-i mântuire, deci nu mânca, să scapi de chin!

                  Să plângem...

Să plângem în pumni după Vodă,

Proscris, l-au lovit dregătorii,

Orbecăim iar cu ochii de sodă,

Spre cerul fuat de prigorii.

Noi plângem, Regatul se duce,

Canibalii dansează pe noi,

O podină-n trupuri caduce

Trosnește-n potcoave de boi.

Spoliați de puterea străină,

Ne ducem în humă feciorii,

Ni-e Patria mamă haină,

Sau proștii doinesc pasul horii?

                      Bilanțul Ministerului de Intene- bătaie de joc la limitele bunului simț.

       Am asistat la Dumbrava minunată. Primăvară, flori și muguri, ciripit de păsărele. Laude și felicitări Ceaușiste, limbi la poponeață pentru mai marii zilei, într-un tun de fildeș.

          La baza de jos, poliția română îți bate joc, ca și justiția de omul simplu și cinstit. Șefii de post din comune, șefii de poliție din orășele dirijează găști interlope. A scăzut infracționalitatea pentru că nu se mai cercetează crime, jafuri și furturi. La indicații superioare se mușamalizează. Polițiștii beneficiază de protecție politică locală, ei punând umărul și la fraudarea alegerilor. La talpa țării se trăiește ca în feudalismul sălbatic al secolului X-XI, când se fabricau iobagi și șerbi. Interlopi în poliția locală în frăție cu poliția de stat taie și spânzură, bat și jefuiesc bătrâni neputincioși, sperie copiii. Primarul fură, secretarul fură, consilierii fură, polițiștii îi apără și bat în prostime.

            Au cuvântat, adică au cotcodăcit cu ghirlande de gât, pe o plajă dintr-un paradis polinezian, plini de fericire, miniștrii, primul ministru, șefi ai instituțiilor de siguranță națională, de justiție, în stil de festivism comunist. Felicitări și laude și să te ia dracul românule!

          Rușine domnule președinte! Ați pus definitiv jugul U.S.L.-isto asiatic pe gâtul românilor. Apa sânge nu se face!

                             Preș. Iohanis.

        Victor Ponta a înaintat ”Preș” Iohanis demisia lui Vâlcov. Gua păcătosului adevăr grăiește! I-o fi fost lene să scrie întreg cuvântul s-au s-a dat la un mișto fin? Oricum se apropie de realitate. De tei luni nu s-au schimbat decât preșurile la Cotroceni. Țara este în aceeași stare de ne-guvernare dinainte de alegerile prezidențiale. Parlamentari care nu pot fi anchetați, demnitari în funcții înalte care nu pot fi urniți de pe scaun. Dezmățul pe banii publici în amplificare.

       Dragi români, nu vi se pare că vă lipsește ceva? Ați votat dar aveți președinte? Parcă a fi cap încoronat plimbat pe ici pe colo de Maiestățile Lor, fără nici un folos.Meciuri, festivaluri, concerte, Întâlnii în străinătate fără agendă, cu dat din cap. Probabil că încă nu s-a dumerit cum să facă lucru ăla bine făcut. Timp de studiu are? Are cine să-l mediteze?

       Cât îl mai suportăm pe maimuțoiul puterii care se dă în opoziție.

                         Atenție la joaca cu chibritul!

       O țață politică și-a pus poalele în cap. Normal. Gânditorul trebuie să stea sub fuste. De undeva, de după gratii se trag sfori pentru marionete fără minte. Mahalagioaica a mai condus o comisie care a trimis spre pușcărie zeci de P.S.D.-iști din județul Giurgiu.Unde dai și unde crapă.Acum șine morțiș să-și bage și recentul viitor tătic la pușcărie. Pentru că nu există în România vreun primar nemânjit la șpagă și furt. Dacă există eu îl mănânc. Așa au curs apele până acum și vor mai curge.

     Obsesia Băsescu afișată ostentativ de corifeii acțiunilor anti-popor și pentru jigodii de periferie umană s-ar putea să dea peste răscoale. N-a durat decât 20 de minute ca euforia Antenei 3 privind huiduielile boschetarilor și oamenilor străzii, plătiți de Voiculescu să se transforme în aplauze și urale pentru Băsescu.Atenție oamenii se adună mai repede decât leprele care trebuie ademenite.

     Continuându-se bășcălia slavo-U.S.L.-istă la adresa bunului simț al acestui popor s-ar putea ca o dată și o dată să ne săturăm și să măturăm cu ei Bărăganul. 

     Noul președinte doarme în front. Somnul rațiunii naște monștri! De unde rațiune? De la miștocarul Mihalache? Atenție majestate țara se mișcă și înăuntru și în afară!

                      Veteranul.

Un moș, la gura sobei, torcând din amintiri,

Când flacăra vioaie îmbrățișează plita,

Secat de pofte pline, uitat întru iubiri,

Își cerne singur viața și rară-i este sita.

Întors flăcău tomnatic din marele război,

Scăpat de schije, gloanțe și scrâșnet de șenile,

Nedumerit de darul în țarină și boi,

Nu pricepea dorința de horă și idile.

Vuia în minte-i satul cu veselia-i plină,

În jur vedea doar moarte și trupuri neîntregi,

Dă-i timp, ursuza fire mai blândă să devină,

Că drama soartei crimei, n-ai cum s-o înțelegi.

Chiar dacă dat pe brazdă să ia vecinătate,

Să-și ia nevastă, casă însămânțând copii,

Virtutea lui e jale de victime forțate,

Când n-ai văzut războiul, erou nu poți să fi.

                            Ieșiți!

Ieșiți în stradă cu pancarte, cu steaguri și mai dați o tură,

Strigați în ropot de aplauze slogane celor ce ne fură,

Cântați refrene de dojană spre nesimțirea celor mari,

Unși cu slănină de prostie conducători și demnitari.

Nu mormăielile mulțimii trezește somnul națiunii

Ci strigăt ascuțit de luptă și sabia înțelepciunii.

Prostia prinde rădăcină în glia indulgent arată

Și buruienile cresc falnic într-o cultură nesăpată.

Vrem Pronie Dumnezeiască călcându-ne-n noroaie sfinții,

Din drag de bani și bunăstare ne vindem în schelet părinții.

N-avem cinstire de morminte, de visul vechilor strămoși,

Trăim momentul cumpărări, când nu primim, ne dăm nervoși.

Nu ne intrigă sărăcia și traiul greu din neputințe,

Noi să purtăm destrăbălare, ceilalți nu sunt uman, ființe.

Ne credem dătători de pilde, când ne-am vândut parșiv gândirea

Că timpul o să-și ia tainul când ne retează nemurirea!

Și peste ani, scriind istorii, urmașii noștri ne blestemă,

C-am fost cobai de nesimțire și n-am lăsat nimic pe stemă.

                       Mai sunt speranțe,

       Am crezut, în campania prezidențială și în timpul alegerilor că S.U/A. ne-a scăpat din subsuoară. Fără ambasador, adormit în somnul de iarnă, ursul american s-a tăvălit pe altă parte când noi alegeam între doi maimuțoi, cozi de balalaică. Ne-a lăsat să fierbem în suc propriu pentru că nu dădea bine un amestec direct. Au lăsat ca U.S.L. să-și ducă mai departe planul de îngenunchere a Statului de Drept. Să scuipe tot. Mercenarii conceptului Euro-asiatic, au crezut că l-au prins pe Dumnezeu de picior o dată cu alegerea lui Claus Iohanis, fostă piesă grea în Lovitura de stat din 2012. Simpatizat în subsol de ruși, mângâiat de semi-prietena pe clauze economice a Rusiei, Germania, noul președinte a lăsat să se facă. Puterea a rămas aceiași din 2012, căile trădării naționale se bătătoreau din nou.

       Și dintr-o dată s-a zburlit  Moș Tom și a venit la București. Un agent rus a zburat din C.S.A.T., după trei luni de influență prezidențială pe Sistemul de Securitate Națională. Urmează Toni Greblă, cititorul documentului de bază pentru debarcarea lui Băsescu. Acesta nu are probleme cu zoologia domestică ci cu trădarea Alianței Nod-Atlantice din funcții înalte de decizie.

        Urmează Helvig, Antonescu, Iohanis, Ponta, Voiculescu este la zdup. corul ”Intact”, tata socu, Dragnea și peste un sfert din serviciile secrete înțelegători de limbă slavă. Elena Udrea nu mai are scăpare. A jucat la două capete, pentru Băsescu la vedere și împotriva propriei națiuni în subsidiar. Cine poate crede că boicotarea candidaturii lui Cristian Diaconescu la președinție a fost pusă la cale de blonda fără cap, benevol și din crez politic. Încurcate sunt căile Domnului când se hotărăște soarta unui popor blând și supus dar plin de resuse naturale și umane.

                           Bilanțul armatei.

        Care armată? România nu mai are armată! Prin definiție istorică, armata este un potențial uman necesar apărării unei țări sau națiuni de agresiunile altor armate ostile comandate pentru cuceriri ți supuneri în interes economic. Ce avem noi acum?

         Să o luăm de jos, 17.000 de soldați și gradați, angajați pe bază de contact, mai tinei sau mai purii care pentru 1000-1200 de lei pe lună pentru a mătura și vărui cazărmile care mai sunt.I.Q.-ul lor, îndoielnic. Se vânzolesc doar când se pune problema plecării într-un Teatru de operațiuni și fac chetă pentru ungerea decidenților pentru un venit mai bun. Pe cale ierarhică, nu o cohortă ci o legiune de grade superioare și generali care taie trunză la câini pe banii națiunii.

          Armata ar fi trebuit să fie o școală de maturizare a tinerilor, de educare, profesionalizare, de făurire de virtuți patriotice. Chiar și S.U.A. cu toată armata profesionalistă plătită foarte bine, cultivă în interior educația patriotică prin Garda Civilă. Ce ne împiedică și pe noi să avem o forță de reacție națională?

          Cine ne poate spune de ce, pin grija conducătorilor noștri apatrizi, puși pe îmbogățire personală, cozi de topor ale intereselor străine a reușit să taie și să dea la fier vechi, din 1990 încoace, peste 2000 de tancuri, 5000 de autovehicule și autoutilitare de război, peste 1500 de guri de foc de calibru mare, instalații de rachete, armament și peste 600 de nave de luptă. Aviația avea în jur de 300 unități de atac și 500 de unități (mijloace) de acțiuni aeriene. Unde sunt? Unde e echipamentul de mobilizare, uniforme, echipament și armament individual pentru 3000000 de rezerviști?

            Bla, bla, bla la națiune! Să ne pregătim să lingem cizmele unui viitor cotropitor, să parfumăm femeile și fetele pentru viol și copiii pentru sclavie!

                         Răbdarea.

Răbdarea-i puls de timp, bradicardie,

În habitat de vaier și minciună,

Speranța nu-i mereu o zână bună,

Amână dorul a ce-o fi să fie.

Răbdarea ne scurtează de viață,

Deși în sceptic a grăbi destinul,

A lașitatea mersului în ceață,

E căciulire la ce-ți dă stăpânul.

Răbdarea bate fierul când e rece

Și bate în zadar pe nicovală,

Ne dă puținul timpului ce trece,

Și un sfârșit în lipsă de scofală.

                            Justiția pe arătură...

     Ni se spune mereu să nu comentăm acțiunile și deciziile justiției. Ni s-a spus e veacuri să nu comentăm deciziile dictatorilor sau autocraților. Les-majstate. După un hei-rup aproape convingător, din vara anului trecut, după alegerile prezidențiale, se pare că actul de justiție s-a cam dezumflat. Oare noi, gânditorii de pe acest pământ nu mai avem voie să avem păreri de bun simț și logică?

     Pe 16 Noiembrie popoul activ al țării a învins minciuna. Ce folos? Prinsă în ofsaid clasa politică preponderent U.S.L., la care s-au alăturat și monstruoșii din P.D.L. s-a retras puțin înfiorată. Da cum arbitrul nu a fluierat la timp și convingător, el însăși fiind fan declarat și devotat loviturii de stat din 2012, noua, veche putere și-a luat din nou nasul la purtare. Taie și spânzură în continuare. Se simte și un vânt ostil justiției.

        Resuscitați de noul avânt ”revoluționar” al lichelismului politic care încă taie și spânzură vechii magistrați, obedienți timp de 25 de ani puterii politice, au început din nou să dea din aripioare. Au de apărat bogății și tabieturi de lux dobândite cât au împărțit justiție P.S.D.-istă. Mașina de propagandă antinațională a primit din nou forță și resurse. C.N.A.-ul e la locul lui. D.N.A. este în corzi. Celelalte instituții de justiție au început să alunece pe panta noii monstruoase coaliții care ține cu dinții de dregătorii.

      Dacă U.E. se va face că nu vede noul curs al justiției și nu ne va fluieea vo pune din nou lacăt la gură.

                     Doina

Doina sufletelor noastre, un filon de cuget pur,

Au mâncat-o căpcăunii din Carpați și dimprejur.

Doina vorbelor alese și de jale și de dor,

Împletind în bucurie viața unui sfânt popor,

Doina, glasul de caval îngânat de ciocârlie

Nu mai are lacrimi astăzi, să rodească pe câmpie.

Am rămas țărani în glie, iarbă ne-a cescut pe creștet,

Primind daruri otrăvite de la Împăratul veșted,

Miazăzi împărăție, răsărit cu nori de jafuri,

În apus oligarhie aburi pre-uscați în prafuri,

Tot ce azi ne înconjoară, e o pizmă, un dispreț,

Pentru veneticii Lumii, românașul n-are prreț.

E prilej de jefuire pe pământ și dedesubt,

Sânul mamei România vitregilor dă de subt.

Fii buni sug sărăcie, biberon cu lapte praf,

Slugărind cu lacrimi multe simfonie de taraf. 

                              Ultima colcăială.

        Ultimele alegeri prezidențiale ne-au băgat în ceață. Habar nu mai avem ce-am vrut să votăm și la ce să ne mai așteptăm. În vânzoleala serviciilor secete, a agenților acoperiți de limbi amestecate, lobiști din vest sau est nu am putut să ne dăm seama cine trage sforile pentru alegerea unui președinte conform exigențelor noilor ordini mondiale euro-atlanitică și euro-asiatică. Din ce căciulă a fost scos Iohanis, cine a interzis accesul la candidatuă oamenilor de mare valoare națională, sunt alte întebări.

       Cert este că la tei luni de la oftatul național ”avemus riga”, Palatul Cotroceni colcăie de spioni iar Palatul Victoria de șnapani care trag ultima spuză pe turta lor. O colcăială fără mai speranțe pentru Națiunea Română. Parlamentul este o baltă stătută și pestilențială plină de lipitori.

       În acest ritm de guvernare a țării, cu un președinte total analfabet socio-politic, care citește divagațiile rusofilului Mihalache fără să știe ce, tras  ba de o mânecă, ba de alta de corifei cumpărați de interese geopolitice străine de România, în curând ne vom trezi fără ițari. În politica externă suntem hăbăuci iar în cea internă principiul principal rămâne furtul și căpătuiala mafiotă. 

        Al cui e Iohanis, sasul, al cui e Ponta albanezul, ai cui sunt consilierii acestora, poligloți de suflete vândute? Sunt ai fostului U.S.L. vasal Gazpromului, sau marionete ale intereselor Occidentale? Oricum prin sângele lor curge turnesolul trădării din 2012. Am ajuns ca nici Marea Neagră să nu mai prezinte încredere, fiind sfredelită de tot felul de concesionari străini și bântuită de spectrul războiului.

         Cei care fac coduri aiuritoare știu probabil că mai devreme sau mai târziu ele nu vor mai avea areal de funcționare.

                   Ce-i de făcut?

     În ultimul timp mâncăm fructe exotice și fructe de mare, cu polonicul, despre democrație. Conform principiului esențial al acesteia, adevărul se obține cu peste jumătate din evidență. Ce ne facem cu marile averi obținute, după 1989 în proporție de 95% pin fraudă, dictat politic, operațiuni mafiote și spolierea săracilor. Săraci cu duhul!

        Logic a fi ca toate aceste averi să fie declarate nule. Stop și de la capăt! România are acum nevoie de o forță care să asigure o restaurație autentică a momentului 25 Decembrie 1989. Tot ce s-a întâmplat de atunci încoace a fost o voință perversă a eșalonului doi comunist de a pune mâna pe putere și bogățiile pământului strămoșesc. Sistemul juridic comunist, neclintit timp de 15 ani, plin de procurori, procurori militari, judecători obedienți comuniștilor, adică torționari sadea, a bătut palma cu mizeria umană de sub pulpana lui Ion Iliescu, pentru a trăi bine sau în desfrâu și fără griji. S-au dat de-a valma decizii judecătorești pentru distrugere, furt, înșelăciune și delapidare. Frăția între avocați și judecători întru împilarea celor cinstiți a devenit grotescă.

      Prostimea are mare încredere în DNA. Ca să facă ce? Să plimbe marii șnapani pe la televizor, în timp ce averile lor sporesc. Este blasfemie la ființa națională a acestui popor.

      Singura soluție este impunerea puterii poporului. Poporul să judece, poporul să taie și să spânzure. N-avem nevoie de legi aduse din Occident, făcute de mizerabilii noștri conducători ci de judecata bunului simț. Poporul trebuie să-și ia înapoi avuția obținută prin sudoarea lui. E nevoie de o Naționalizare care să ne aducă la momentul 1989. Acest lucru presupune readucerea în Visteria statului a banilor furați și externați în paradisuri fiscale e bandiții, oameni de afaceri autohtoni dar și a banilor furați de transnaționalele care au jefuit România cu peste 2000 de miliarde de dolari. Orice copil, ca cel cu șarpele își dă seama când ai furat.

                  Eu, poet?

Am scris atât de multe poezii

În nebunia mea dumnezeiască,

De, neam din neamul meu n-ar reuși

O strofă rătăcită să citească.

Poetul e străpuns de nebunie,

La cei deștepți, apare a virtute,

La cei săraci cu duhul e-o prostie

Să pilduiești morala celo vrute.

M-am rătăcit în vorbele de bine,

În vers mi-am ruginit dorințe vagi,

În egoistă facere în sine

Ce n-o găsești în izul din nădragi.

                    Bumerang.

         S.U.A. și U.E. au început să se sperie de amploarea luată de lupta anticorupție în România, Au început cârâielile împotriva Justiției pe care până acum o încurajau ca element esențial al statului de drept. Era de așteptat ca vânzoleala mafiotă din România să dea peste răscoale și să ude și cărările externe ale jafului din Avuția ei Națională. Multinaționalele Occidentului au început să se teamă de dezvăluirile privind devalizarea unei țări sub pretextul admiterii în Uniunea Europeană. Având la îndemână o clasă conducătoare labilă, lipsită de patriotism, pornită pe îmbogățire prin furt și înșelăciune, în perioada de pe-aderare, oficinele finanțelor mondiale și-au făcut de cap în țara noastră.

       Fiecare reprezentant al unor organisme economice occidentale, cu ajutorul  cozilor de topor autohtone, susținute la putere a condiționat aderarea prin interesul țării sale sau afacerilor proprii. Am fost dirijați spre distrugerea industriei și agriculturii prin cerințe deșănțate de privatizare și vindere la fier vechi. Guverne de doi lei și apoi guvernul Năstase au pus botul și au ajutat la punerea pe butuci a industriei metalurgice, construcțiilor de mașini, chimice, de apărare. S-a tăiat la fier vechi Flota Comercială și cea de Pescuit Oceanic. Concurența economică  a României pe plan extern a fost aproape anihilată. 

      Cu complicitatea guvernanților români, U.E. a început să care din România cu vaporul, cu trenul, cu avionul și pin conducte hălci din ce în ce mai mari din bogățiile acestui pământ. Băncile străine au scos tone de valută spre buncărele nemțești, franțuzești, olandeze, daneze ți chiar grecești. Plătim curentul nostru italienilor și gazul nostru francezilor. resursele petroliere curg, la deal spre austrieci.

       Ce-ar fi, ca până ne facem curățenie în ograda noastră ca să aducem înapoi averile furate de români, să facem și o notă de plată Occidentului și rușilor pentru cât ne-au furat. România nu a primit nici un ajutor din altă parte, de sute de miliarde de dolari sau euro, precum Polonia sau Grecia, oricât de rău ne-a fost.

                       Stop! Și de la capăt.

      Orice societate se bazează pe forma de proprietate asupra mijloacelor de producție. Deci nu pe suprafețe lunare ci pe resurse și modul de exploatare spre profit uman a acestora. Proprietatea capitalistă provine din moșteniri de sute de ani și pe speculații de moment economico-financiare a unor grupuri mafiote care schimbă, în mod burghez ierarhiile de putere.

        În lipsa unei continuități a proprietății private, sincopată de 50 de ani de proprietate socialistă a întregului popor, noul capitalism românesc a fost surescitat de forțe oculte străine și pofte mafiote interne. Și-au dat mâna într-o simbioză dubioasă state occidentale în criză, concerne internaționale de profit și consum deșănțat, și mafia rusă, urmașa K.G.B.-ului sovietic pentru instaurarea unei noi ordini mondiale de stratificare  neocolonialistă a popoarelor în cele alese ți cele jertfite. Care este popoul ales?

          România, la 1Ianuarie 1990 ea o țară fără datorii. Era printre primele țări din lume la producția de oțel, mase plastice, negru de fum, textile, mobilă, carne și lactate, energie hidraulică și pe bază de cărbuni, indusrtia exploatărilor petroliere și de gaze, etc... Toată acestă excepțională Avuție Națională a fost devorată de Occident și Rusia în complicitate cu cozile de topor, neromâni și exportată pentru binele altor națiuni într-o veselie. 

            Sub umbela poftelor străine, lichelele autohtone alogene și-au tras mici avei și s-au dedat la desfrâu, sporind sărăcia prostimii.

          Din moment ce 99,9% din averile dobândite după 1989 sunt ilicite, spoite ca veridice de legile unei clase politice corupte, de o justiție lamentabilă plină de magistrați hapsâni și de organele de forță mafiotizate, se impune o RENAȚIONALIZARE! Câți din bogătașii vremii pot justifica legalitatea averilor?

                      Averile noastre.

      TEOREMA LUI PROUDHON: ”La propriete s est le vol!”(Proprietatea este furt)

       Corolar: Averea se obține prin furt, jaf și înșelăciune.

        Mihai Eminescu: ”Nu cresc apele într-un loc dacă nu scad în altul.”

        Până în Ianuarie 1990, în România funcționa principiul repartiției socialiste, pin care repartizarea resurselor se făcea, pe bază de retribuție, ”fiecăruia după posibilități, competențe și rezultatul muncii”.Deci toți aveam salarii.

        Capitalismul, trecerea la capitalism cerea bogătași, burghezi.Fabricarea acestora se putea face pe calea restaurației istorice prin retrocedări de avere către cei îndreptățiți și pe calea așteptării renașterii unei bughezii

cinstite pin acumulare de capital pe bază de competență, muncă, invenții și inovații de succes.

        Ce-a făcut regimul Iliescu, cu finalitate în guvernarea Năstase. Sub sloganul ”nu ne vindem țara” s-a legiferat trecerea bunurilor întregului popor în proprietăți ambigui ale celo care aveau acces la infomații, politicieni și subordonații lor pe linie de partid înșurubați în administrație.

          Prevederea din Constituție conform căreia, ”caracterul licit al dobândirii averii se prezumă”, a fost cuiul lui Pepelea pentru apucarea prin jaf a avuției naționale în scop personal sau politico-mafiot. În același timp din dorința de îmbogățire s-au înstrăinat fonduri fixe, resurse și  bani pentru șpăgi și comisioane insignifiante în lipsă totală de patriotism și bun simț. Participanți la jaf: în primul rând Poliția, făuritoarea și protectoarea bandelor interlope, Justiția pin procurori, judecători avocați și noii inventați notari au jucat și ei sarabanda îmbogățirii personale prin țepuirea populației și jefuirea bunurilor întregului popor.

                   Câți români mai are România?

         După votul de astăzi privind numirea Directorului Serviciului Român de Informații, în oglindă, în țara noastă mai sunt 7,7% români. Cei 15 parlamentari care au votat împotriva NE-românului Helvig, care luat la litera G, ar fi sas sau șvab dacă G e G, neamț nedefinit dacă G e H și evreu dacă G e Ș. Cine l-a căutat la rădăcini?

          Unde ne sunt românii?  Păi, 21% , cei mai calificați sunt în Diaspora sau la muncă în Occident. 9% sunt naționalități conlocuitoare, 25 % sunt țigani fără patrie, interlopi sau cerșetori, analfabeți, oameni de moralitate ștearsă. Restul de 27,2 sunt analfabeții și boschetarii noștri, moșii surzi și babele uituce, slugile de ciobani și telespectatorii Antenei 3.

          Așadar, România nu mai are popor român. În curând nu va nai avea nici granițe. Ați văzut pupincurismul deputaților noștri libidinoși, cozi de topor libidinoase care se duceau să-i pupe mâna lui Helvig? Și nu vi s-a lăsat cu geață? Eminescu sigur  a acoperit Luceafărul cu scârbă!

                   Vin păsările călătoare.

Vin păsările călătoare

Din alte zări, din alte  raiuri,

Aduc în cețurile noastre, morocănos apăsătoare,

O geană de văzduh, culoare,

O simfonie, tril de graiuri

În crânguri explodând a floare.

Vin păsările pofticioase

Vin peste ciorile din iarnă,

 Ce-au croncănit sinistru foamea cu toaca searbădelor oase,

 Să ne ciupească să ne cearnă
Făina holdelor mănoase.

                 Matematica, bat-o vina!

         Să lăsăm la o parte incultura, ceața care ne umbrește gândirea, spoiala de cunoaștere a noilor generații de ”intelectuali” și să punctăm exprimarea în impropriu. Pe toate canalele de formare de opinii citate, prestabilite, care duc la spălare de creier pentru analfabetul de rând se exprimă indivizi analfabeți. Proști harnici care nu au nimic în comun cu literatura, cu istoria neamului, cu științele naturii. Nemaivorbind de matematică!

          Curg bale pe toate luciurile mass-media insultând logica matematică. În 25 de ani de la trecerea la capitalismul sălbatic, proces care a sărăcit România cu peste 2000 de miliarde de euro, cifră  care la țugulanul de rând nu reprezintă nimic, jefuitorul principal este regimul Băsescu. Toți banii s-au dus în poșetele Elenei Udrea. Adică, această femeie a tapetat toată suprafața Europei cu piele de crocodil.

          Guvernul Boc a administrat țara 3 ani. Cât reprezintă din 25? Au putut oamenii lui Băsescu să fure în 3 ani mai mult decât în 22? Ani în care finanțele țării au fost în mâna P.D.S.R.-ului, Convenției Democratice, P.S.D.-ului P.N.L.-ului și U.S.L.

          Asociația ”Gifco” din care face parte și Iohanis, a prins  apă la moară pe paleta Udrea și toarnă cu nesimțire gaz pe mințile încinse ale prostimii pentru care în matematică numerele mari sunt inaccesibile și necompaabile cu sărăcia ei.

           Frați români, puneți zerourile înainte de virgulă!