Tablouri, on line?

          Rahat! Tablourile lui Vâlcov trebuie căutate, ca chilipiruri din timpul ”Revoluției”. Mi se par atât de cunoscute, că îmi amintesc și pereții în care au fost agățate. În Decembrie 1989, familia Bărbulescu era încuscrită și încumetrită sadea cu familia Ceușescu. Toate locațiile de divertisment ale dictatorului, vile de vacanță, complexe, Stabilimente de vânătoare, au fost decorate, în fudulie comunistă cu tablouri autentice împrumutate de la muzeele de artă, cu număr de inventar de tezaur. La dispariția acestor inventare, în care se specifica poziția și muzeul, au contribuit, noii emanați politici și structurile serviciilor secrete mânjite după 1990. 

          În  Primăverii, pe 23.12.89, o comisie F.S.N. condusă de Adrian Năstase, din care făcea pate și Pleșu, a început să dosească valori.(stiloul de aur, Pleșu, tablouri minione Năstase). Familia Bărbulescu avea servitori pe întregul cuprins al țării.Nu era greu de dat jos tabloui de pe pereți, de dosit. Se așteptau vremuri mai bune pentru scoaterea lor la iveală. Muzeele trebuie să-și recunoască averea!

           În perioada 23.12.89-12.01.90, am asigurat paza și protecția Complexului Prezidențial Neptun, în calitate de comandant militar. Speriat de perspectiva dispariției unor entități de tezaur național, cu presiuni din toate părțile, am întocmit un inventar în trei exemplare, olograf , cu indigo, din care unul l-am trimis la ziraul România Liberă, unul la Muzeul de artă Constanța, cu toate tablourile, sculpturile și alte opere de artă înregistrate ca provenind de la muzee naționale. Ultimul exemplar l-a predat în 1996 ziarului Telegraf.

           Cum credeți că m-am simțit când am văzut pe pereții lui Adrian Năstase tablouri de la Neptun. Cap de fată de Tonuitza, din W.C.-ul lui Nicu în salonul lui Năstase.