Partide și partide.

        Te uiți și te crucești la cât de puțină cultură politică au liderii partidelor actuale românești. Într-un gol de filozofie și ideologie socială creat de Epoca comunistă, partidele ce s-au înființat după 1990 au fost înființate de activiștii P.C.R. și fosta securitate pe baze mafiote, de cumetrie. Denumirile s-au ales aleatoriu, după ureche, cu o totală incultură istorică.

        Partidul Social Democrat, înființat în 1908, avea ca bază socială clasa muncitoare, de fapt clasa tehnică și intelectuali de convingeri socialiste privind reorganizarea politică pe bază de meritocrație. P.S.D.-ul lui Iliescu, s-a înființat ca partid stat, pentru a servi interesele burgheziei comuniste.

         Din occident au venit redingote și papioane care să resusciteze partidele istorice cu oxigen infestat de răsuflări comuniste. Rațiu și Coposu au înființat P.N.Ț.C.D.. La denumirea istorică au adăugat sintagma ”creștin-democrat” care este de sorginte catolică. Nimic în comun cu lumea noastră ortodoxă. Coposu era greco-catolic iar Rațiu catolic.

          Câmpeanu a venit cu P.N.L. Partid istoric desființat de comuniști după câteva mici trădări. Astăzi e doar o adiere din partea dreaptă, cu miresme de stânga. Atributul de național a devenit necesar după Marea Unire. Astăzi România e unică în U.E. Ia să-și zică, împreună cu ceilalți, doar Liberal. 

         Tradiția istorică, pentru cine o cunoaște, ne-ar îndemna la partide din două cuvinte. Partidul socialist, Partidul Liberal, Partidul Popular, Partidul Conservator, Partidul Progresist, Partidul Elodiilor, etc.

                       Dreapta strâmbă!

        Dreapta sau stânga rupe strunga! La anul, pe vremea aceasta, dacă nu deschidem ochii și nu înfundăm prostia, vom asculta la radio și vom vedea la Antena 3 numai emisiunea ”Govorit Moskva”. Vom asculta docili și prompt comanda ”stânga-mprejur”.

         Marele partid istoric P.N.L.care exceptând sfârșitul secolului XX, a tras de os și a dat la oase se va uni cu P.D.L.-ul fripturiștilor trecuți prin toate partidele când a bătut vântul din spate. Deja se pun bazele viitoarelor dregătorii de după ianuarie, pentru a mai jefui ce mai e de jefuit. Dacă nu cumva U.E. cealaltă, euroasiatică nu va pompa lapte și miere în buzunarul românilor.

       Vom avea cât de curând două forțe politice siameze ”antibăsiste” care se vor strădui să ne scoată din Europa. Se va schimba și geografia, Munții Ural vor deveni Carpați. Nu suntem un popor de mujici?

        Cum poți crede că P.N.L.-ul sponsorizat prin liderii săi, în 2012, ca și P.S.D.-ul cu ruble, nu vor fi obligați să-și respecte planul de sponsorizare. Unii vor spune că Clauss Iohanis schimbă macazul. Nu e de crezut, mai ales că individul a fost propulsat în politica națională de rusofonul Dan Voiculescu. și mai are și schelete în dulap.

        Aflu acum că și în Uniunea Europeană se încearcă băgarea de cozi de topor din mesteacăn. moscova nu doarme, iar pe americani i-a adormit miresmele lumii a III-a.

         Învățați rusește. Eu știu această limbă.

                             Sfaturi

Nu arunca cu piatra când ești un păcătos,

Nu huidui păcatul când nu ești Făt Frumos!

Nu arunca pe altul necazul vieții tale,

O floare se arată-n corola de petale.

Nu fi țigan în sânge, chiar de prostia fierbe,

Nu arunca cu vorbe în înfierări acerbe,

Când firul vieții tale e șnur de buruiană,

Te teme de pronie și nu doar de dojană.

Păcatul Lumii noastre s-a făurit sublim

Dând drept la înmulțire unui popor infim.

Când am umplut planeta cu zei, titani și plebe,

Cu regi răcnind prostia din creierul ce fierbe,

Când ne-am dedat la crime crezând în nemurire,

Mai merităm în veacuri un dram de izbăvire?

                      Rro-mânia!

Suntem o țară de țigani, chiar dacă mulți se dau români,

Avem, prea des, hoția-n sânge, vulgaritatea în priviri,

Rostogolim vânzări de semeni, în hălci de ură merg iubiri.

Ne-a invadat un sânge  negru în inimă și în plămâni.

Budai Deleanu râdea-n veacuri de o doctrină pe slănină,

Azi am primit deplin blestemul de-a deveni cu toții rromi,

Am pervertit imens natura, punând copaci în loc de pomi

Și din prostie dăm din umeri, o națiune fără vină!

                       O nouă trădare liberală?

     Că nemernicii clasei politice se trădează între ei, deliciul prostimii, nu este ce pare, e o evidență percepută de cei cu scaun la cap. Dar când acești nemernici trădează poporul, e bine să ne luăm măsuri de protecție. Cumetriile moștenite din epoca comunistă, exacerbate în epoca precapitalistă românească, au lucrat perpetuu

pentru bunăstarea cioclilor comunismului. Ce partide, ce clase politice, ce doctrine? O de-a valma bulversare a principiilor de progres economico-social, în poftele politice ale mafioților fără scrupule.

    În popor se spune că iei cu stânga și dai cu dreapta! Dar dacă și dreapta ia, ce mai rămâne pentru noi?

    Apropiata fuziune a dreptei politice, P.N.L. și P.D.L. se tratează pe sub masă, cu cerințe de menținere a pozițiilor de jaf deja obținute și cu perspectiva unor noi poziții de profit personal sau mafiotic. În negocierile între cele două partide, nu se discută programe de prosperitate a țării ci posturi viitoare într-o eventuală schimbare de guvern. Eternul mafiot Vasile Blaga, uns cu toate alifiile prieteniilor politice se unește cu viitorul mafiot sas, ce rușine, Claus Iohanis și cu mai vechiul menestrel al trădării de țară, pe ruble ample, Crin (plantă toxică, dar vizibilă) Antonescu. 

    Ce vor ei? La prima schimbare să pună mâna pe resursele bugetare că, de, au sărăcit și ei în opoziție.

    Unde  este țara? Unde este poporul? În burdihanul nesimțiților care cer voturi.

    O păpușă parvenită fără merite, în politică, a turtit aproape iremediabil inițiativa unui grup de intelectuali de elită, necompromiși și neatinși de fraudă, băgând în mocirlă o inițiativă curată.

    Dacă elitele naturale sau artificiale ale acestei țări se complac în mizeria antiumană a dezinteresului național, ce să mai cerem de la prostime, de la vulgul incontestabil al acestei țări?

           Cine fost-a EMINESCU?

Cine fost-a Eminescu pentru proștii de acum?

Un Luceafăr stins de noaptea creierelor fără drum.

Când analfabeți de marcă dau cuvinte seci din gură,

Pe hârtie de closete având  drept la sinecură,

Au furat această țară, au mințit acest popor,

Cum să mai avem conștiință? Cum să mai avem onor?

Copilașii merg la școală printre marșuri cu manele,

Pentru dascăli slabi de înger, literele sunt prea grele.

Pe părinți străini de lume, îi apasă numai banii,

Unde te învârți în viață, colcăie bandiți, șnapanii...

Unde-i roade în simțire pe acești călăi de știință,

Unde animalul poartă vre o umbră de conștiință?

Ne-au format în simț strămoșii cu iubire de pământ,

Ne omoară azi Iloții cu disprețul din cuvânt.

N-au citit din Eminescu, nici o strofă de iubire,

Înainte națiune îmblănită-n nesimțire!

                            Ce-i viața?

Viața curge din răstimpuri, infinite râuri, valuri,

Ce rostogolesc ființe punând crime peste crime,

Mii de organisme-s moarte în clipita unei rime,

Timpii diferiți ai firii frânge iute idealuri.

Doar perpetua urmare primenește noul trai,

În conclave de celule ce insistă să existe,

Până la sfârșitul Lumii, prevăzut în scrieri triste,

Până morții de pe Tera vor reînvia în Rai.

                 Ce-și face omul cu mâna lui ... dreaptă....

       După zece ani de luptă cu mizeria politică și juridică, cu mafia și lumea interlopă, viteazul președinte Traian Băsescu a dat-o chix. Dacă vrei să rămâi curat și sănătos nu te arunci în torentul cu ape tulburi, cu fecale și noroaie, decât dacă ai pregătit un duș imediat de primenire. O să purtăm, în veacuri, recunoștință, acestui Om tenace, pentru încercarea de a occidentaliza România chiar împotriva unui popor mizerabil, sărac și analfabet, prostit până la tembelizare de ciocoii auto-emanați de așa zisa Revoluție.

         Președintele, după ce a rezistat eroic încercării de lovitură de stat a lăturilor politicii românești, ajunse smântână acră de consum, s-a trezit singur. Partidul său de suflet, încuscrit prin Vasile Blaga cu toate terminalele mafiei politice a început să se îndepărteze de președinte având de apărat propria-i corupție. acum este anti!

         Ca om de mare valoare pentru țară, Traian Băsescu a găsit sprijinul altor oameni de valoare, intelectuali de marcă, pentru a croi un nou drum politicii românești. Fundația ”Mișcarea Populară” a marșat la un proiect de schimbare a clasei politice prin cultură și muncă, prin realizări economico-sociale de progres uman.

         Aerostatul, dirijabilul revenirii țării la un statut european, a rămas un balon cu aer cald, explodat de răceala nesimțirii generale. Partidul creat de fundație, P.M.P. s-a  adunat din vechile metehne politice, nucleul adevărat fiind infestat de cu oportuniștii de sub fusta Elenei Udrea, pupila președintelui și această forță s-a topit.

          Tăticule, du-te și fă pușcărie pentru copilul tău infractor!

                            Nu ne vom face bine!

     Nu ne vom face bine secole de-acum încolo. Stilul nostru de gândire prăpăstioasă, alimentat de o superficialitate în cunoaștere, cultivată de fuga după bani, în ultimele decenii se pune smântână deasupra prostiei. Cum să gândim etic, moral, social-politic cu celeritate când suntem măcinați instinctiv de invidii, răutate, comportament deviant, animalic, fără un minim de simț civic.

       Noul partid politic, în care mi-am pus speranța, nășit din coasta lui Traian se dovedește cu buricul netăiat, un amalgam de veșnică promiscuitate politică. Inițiat de oameni de valoare intelectuală indubitabilă, de oameni de constituție morală certă, în loc să trezească interesul oamenilor de valoare, patroni, intelectuali, ingineri și muncitori ce produc cinstit plusvaloare s-a umplut de oportuniști. O liotă de libidinoși și lingăi s-au agățat de trena miresei și au reușit să-i parfumeze bășinile. P.M.P. și-a scăpat merele încă crude, în curând viermănoase, în sutienul Elenei. Poale lungi și minte scurtă, diva cu mintea în tocuri și sufletul în poșetă a fermecat liota de puriflici aduși tot de ea în partid. După război, mulți viteji se-arată! De data asta a ieșit o vitează. Cavalerii și-au pierdut armurile, sulițele și caii într-o mămăligă specifică spațiului mioritic.

         Pruncul, debil va murii la sânul sec, fără lapte al nulității blonde. Adio dreapta. Noi am fost veacuri întregi iobagi, deci de stânga. să ne trăiască buruienile, că astfel nu vom muri de foame!

                      Dreapta-împrejur!

      Este singura comandă militară inacceptabilă în toate armatele din lume. Pentru că în dreapta ți arma. Mâncând mămăligă, cozonac căcat, politicienii români în nimicnicia poftelor lor primare, se sucesc ți se răsucesc într-o mafie pauțiolitică, fără fundament etic. moral sau uman. S-a reunit ”așa zisa” dreaptă”, care nu știe când a furat fiind la putere, cu stânga sau cu dreapta.

        Vasile Blaga, omul tuturor posibilităților și tuturor aranjamentelor politice și de jecmăneală, cumătrul tuturor afaceriștilor politici, trans-partinic și-a dat  acordul unei fuziuni cu partidul de dreapta- stânga, de șpagă rusească, pentru lovitura ieșirii din U.E. Cu un lider vagabond, susținut de pușcăriabili ca Fenechiu, Chițoiu, Vlasov, etc. Noul lider al P.N.L., Claus Iohanis se uită cu nedumerire în dreapta și stânga fără să priceapă nimic. Măi sasule, ști că românul  e curvă. Ce crezi,  că noua fuziune va aduce progres? Ai participat la negocieri și nu ți-ai dat seama că se punea accent pe viitoarele aranjamente politice, funcții și profituri personale sau de gașcă, dacă veți ajunge la putere.

        Să dea Dumnezeu să vă duceți Dracului, în fudul Iadului. Mai există viață după un dezastru!

                          Pastel de vară.

Prin cer coboară pe pământ culori din razele de soare,

Un curcubeu disimulat între petalele de floare.

Ne bucurăm în ochi retina cu binefacerea vederii,

Ne binecuvântăm trăirea cu sentimentul cald al verii.

Vin rândunicile puhoi, mai multe ca în alte timpuri,

Semn de belșug în gânduri noi, pe dealuri și întinse câmpuri.

Se umflă bobu-n grâu mlădiu, se coc cireșele în ramuri,

Dar ce păcat, e prea târziu, țăranul nu mai are neamuri.

                          Liderii lumii.

    Încă o dovadă că liderii lumii calcă pe micile popoare, că sunt senili, bolnavi mintali sau cu bule de aer în mintea lor puțină. Președintele S.U.A. îl primește pe Traian Băsescu cu apelativul ”prietene”. După care uită a cărei republici este președinte. În toată alocuțiunea servită de consilieri infatuați și semianalfabeți, nu apare cuvântul România. Doar dacă nu avem capitala la Budapesta. un popor de peste 20.000 de oameni a fost tot timpul renegat de-a timpul istoriei. Noi n-am contat nici în Primul Război Mondial, nici în cel de-al II-lea, chiar dacă am grăbit sfârșitul acestuia cu un an și nu contâm nici acum ca pavăză a Europei. Ungaria să trăiască!

                  Istopria se repetă.

      Acum 60 de ani se puneau bazele comunismului în România. ca și în celelalte țări aflate sub papucul bolșevic. Doctrina socialismului științific este denaturată simplu, printr-o ideologie agresivă. Lupta de clasă se transformă prin minciună și stimularea urii în lupta împotriva burgheziei. Prostimea se confundă cu proletariatul, leneșii, bețivii și putorile se substituie clasei muncitoare și este împinsă să urască și să lupte împotriva celor avuți, sintagma de burghezo- moșierime incluzând de-a valma, patroni, întreprinzători, liber profesioniști, intelectuali, profesori, ingineri, scriitori, preoți, adică toți cei care prin forța minții și brațelor lor au dobândit o oarecare bunăstare. Predominant agrară, țara a început să fie mulsă, prin cote și impozite, ducând la paroxism și ura împotriva chiaburilor. Reforma agrară din 1945 a oferit egalitate de șansă tuturor țăranilor. Leneșii și puturoșii, analfabeții, vulgul social și-au vândut sau arendat pământul, l-au băut pur și simplu. Când cei harnici și merituoși au acumulat plus- valoare, au devenit dușmani de clasă și s-a stârnit o altă ură împotriva chiaburilor. Această ură bolșevică era susținută de organele de represiune ale statului comunist. Securitatea și miliția, infestate de nulități umane, analfabeți și oportuniști fără creier, au tăiat și spânzurat la ordinul Partidului Comunist.

       Istoria se repetă! Cam repede, timpul nu mai are răbdare. Buruienile invadează holdele! Conform aceleiași rețete, prostimea este îndrumată la ură. Împotriva lui Băsescu. Sintagma ”dictatura băsesciană”, include tot ce este viabil și de perspectivă pentru un viitor adevărat al poporului român. Sunt băsiști cei care și-au riscat cariera politică să scoată țara din criza mondială. Sunt băsiști toți intelectualii de marcă, analiștii economici și politici de bun simț, ziariștii cu clar viziune și justițiarii nepătați. Sunt băsiști conducătorii țărilor puternice ale U.E., președintele S.U.A., conducătorii U.E. și Parlamentului European. Sunt băsiste structurile de siguranță națională, D.N.A.-ul, A.N.I., C.S.M.-ul etc...

       Nu vă miroase a bolșevism?

                          Somnul.

Mă prinde somnu-n leagăn lin,

Lumina-încet sub pleoape scade,

Pe gânduri o cortină cade,

Se face întuneric plin.

Te vezi apoi în altă lume,

Întortocheli, frânturi de vise,

Neauzite și nescrise,

Și personaje fără nume,

Te trec, în timp real,secundate,

Lungi scene de trăiri intense

Și clipe mici devin imense,

Pe plaiuri mari și în cetate.

La cei cu minte mai puțină,

Tot visul e o părticică,

De fericire sau de frică,

Când se trezesc își caută vină.