Viața

Abia acum revăd cu ochii minții,

Cum singur, eu m-am schingiuit în viață,

Am mers în dogme, cum au vrut părinții,

Preceptele morale m-au învins,

Purtam în lume parcă altă față

Și mă luptam cu dorul înadins.

Am îngropat speranțe,multe vise

În acceptări cu-aromă pentru frust.

Am încălțat cărările permise

Cu-opincile cusute-n sărăcie

Și cu noroiul unui drum îngust,

De unde cumperi iar copilărie?

De ce n-am fost rebel, copil de ducă,

Haiduc prin codrii negri de stejari,

Prin sate-a nopților în zbor  nălucă,

Un fur de fete fără pic de zestre,

Un cărăuș păcatelor mai mari,

Un pezevenchi pictat într-o poveste?

 

                            Și cu asta ce-am făcut?

       Avântul popular, al popoului activ, din 16 noiembrie s-a topit în manevrele și interesele clasei politice. Aceeași adunătură de demnitari mafioți care în vara anului 2012 s-a ghiftuit cu dolari ca să subjuge pe termen lung acest popor prin propria ei justiție. Opoziția este cumătra P.S.D.-ului și ”ciocul mic”. Canceul în metastază e tratat cu ceai de tei. Socialiștii, liberalii lui Tăriceanu și traseiștii au rămas la guvernare și în administrație. Se pun în draci merinde în saci, căruțe și buzunare! Pisicuțul a ajuns la farfuria cu friptură  și gospodina își face unghiile.

       Iohanis, mutălău ca orice sas ajuns, s-a înconjurat de lichele politice oportuniste care vor să profite chiar dacă în campania electorală a fost pe sub mese. Noua peședintă a P.N.L. a dat fuga la Antena 3, unde este bursieră încă din 2012, nepoțică de varan. Șeful cancelariei făcea spume la guă pentu reușita lovituii de stat din același an. Penalii noii fuziuni liberale fac lobi pentru penalii puterii rămasă încă la putere.

      Mămăliga a făcut din nou fâss. Tineretul și diaspora au obosit repede și au trecut la petreceri. Unicul partid de opoziție este cască sub poalele președintei și ea un exponent al clasei politice exploatatoare și jefuitoare.

       Traian Băsescu poate să-și vadă de viață. A rămas în istorie un erou. S-a bătut singur cu toți dracii jefuitori de neam și țară. Un Don Quijote carpatin.Morile de vânt își văd mai departe de treabă. Macină bugetul. Și macină liniștit. Vântul bate favorabil, vine vacanța parlamentară și pisicul toace liniștit. Nu e nimeni acasă!

                        Postia nu te scoate din nămeți!

        În copilăie asistam, fără voia mea, din lipsă de alte camere, la dezbaterile din ședințele de partid, Simplii țărani, un învățător, un sanitar, milițianul chiar și preotul puneau la punct acțiuni pentru mai binele satului. A fost un prăpăd, o rupere de nori cu inundații păguboase, de blocaj de nămeți, se discuta și se luau măsuri ca acest lucru să nu se mai repete. Facem dig acolo, șanț sau canal dincolo, punem copaci, schimbăm drumul etc... Fără prea multă carte, fără diplome false și fără pile politice oamenii își făceau treaba pe baza bunului simț cetățenesc.

      Ce avem acum în noua democrație sătească? Primari și consilii locale de tot râsul. Care de care mai analfabet, dar cu nesimțirea puterii furtului și înșelăciunii. Snt aleși de prostimea satului pe principiul, ”nu contează că e prost dar să fie de al nostru”. Sunt primari și de douăzeci de ani și când plouă mai tare, se rup zăgazurile în aceleași locui. Când viscolește se înfundă aceleași ogașe. toată lumea stă la căldură, la adăpost și așteaptă ca necazul să treacă. Pe vremuri locuitorilor bordeielor din sate li se zicea iobagi. Cum să le spunem acum urmașilor lor cu aceleași metehne. Țărani comunitari cu existență subliminală?

                           Călugărie

Părăsit de vicii într-un mod firesc,

Bătrânețea stinge patosul lumesc,

Pierzi ambiții, pofte, răii  te rănesc.

Nu mai ai putere pentru răzvrătire,

Simțul se încheagă, nu mai e topire,

Ești afumătură, mușchi călugăresc.

                                 Persoane nonumane.

       Un deputat mai glumeț se luptă în Parlament pentru o lege prin care delfinii să fie declarați pesoane nonumane. Adică niște inși, ei și ele mai inteligenți decât regnul din care face parte și omul.

         Eu îi sugerez să propună o lege prin care anumiți inși, infractori ajunși în pușcărie să fie ți ei declarați persoane nonumane. Să aibă deptul să se exprime doar prin cimilituri nearticulate. Să li se limiteze vorbăria spusă sau scrisă. Poate, în virtutea unei astfel de legi văcuțele și boișorii de pe la televiziuni și din presă se vor feri să mai facă publicitate hoților și bandiților. Ca și cum ar fi oameni.Ba mai mult vedete, elite.

          Nu cred că Dumnezeu, când l-a creat pe om genetic sau sculptural și l-a depus în Grădina Edenului s-a gândit și la o căsuță cu gratii.

          Așadar, mai ușor cu pofta de exprimare a neoamenilor, ieșiți în afara legilor morale și poruncilor biblice. Au dreptul să participe la procesul de educație civică și mai ales să dea povețe?

                               Notițe

        Trebuie să-mi notez ca să nu uit. Văd că Istoria și istoricii uită oportunist în interesul mai marilor lumii. Jurnaliștii și analiștii n-au ce uita. Memoria trecutului e șvaițer. Găurile suplinesc cultura istorică.

          O asociație de protecție a aleșilor lui Dumnezeu s-a strofocat că un luptător anticomunist a fost decorat de noul președinte. Urmașii N.K.V.D., K.G.B. și securității comuniste au încă glas. Și încă destul de strident dacă au reușit să surzească murmurătorii ființei naționale.

         De unde să știe președintele că Ana Pauker, Vasile Luca, Walte Roman, etc... puternicii începutului comunist în România care au anihilat în pușcării toată elita capitalistă, erau urși panda?

                    Nemurire?

Sfârșitul meu va deveni cuând

O upere de trup, simțiri și gând.

De, duhul meu materie conține,

Va fi un flux magnetic spre mai bine.

Voi trece nevăzut cu ani lumină,

Dimensiuni și timp prin Univers,

Când învierea tot va fi să vină

Voi fi cuvântul lipsă dintr-un vers.

                               Morala

Morala e la cei supuși o ceartă, o dojană,

La cei pioși un episod de transă într-o strană.

La filozofi și teologi jucând săraci cu duhul

E-un cod de dogme și de legi spre cerul cât văzduhul.

Era nevoie de un drum, de-o cale a gândirii,

Ca animalele din noi să simtă rostul firii.

Morala-n sentimente vagi, nepătrunzând conștiință,

Dă poftelor haotic vad, dezmăț și neștiință.

Morala noii libetăți încearcă să ne ducă

Spre junglă, spre deșert uman cu dragoste caducă.

Vor face sere pe Pământ când aerul se strică,

Toți bogătașii nesimțiți, înnebuniți de frică.

Iar furnicarul de flămânzi va devora-n neștire

Un habitat Celest, Divin, cu-a Iadului simțire.

Deci Raiul e demult promis cu omenie seacă,

Magnaților ce-n răutăți, morala ne-o îneacă. 

                            Zdupiștii

De te-a prins furând, vardistul,

Vezi pin gratii Luna-n două,

Nu mai face pe artistul,

Să ne dai povețe nouă!

Ai fost drept bătut de soată,

Nu ești om, de-o veme-ncoace,

Cel ce vorbele îți poartă

Este-un melc fără găoace.

Nu-l mai pună-n strune, bardul

Pe-acel hoț de nespășit

Înăuntru-i leopardul,

Afară-i un gard vopsit.

Hoți, bandiți, să stea-n răcoare

Morți cu moți și vii cu vii,

Lasă cei ce au onoare

Să dea sfatui la copii.

 

                       Crăciun

Trag clopotele de Crăciun, trag morții după ele

De când ni s-a născut Cel Bun, ne-am înecat în rele.

L-am răstignit în sadic ghes, am dat poftiri trufiei

Avem și-atuncea de ales din negura prostiei

Acea sclipire de curat ca ser de duhuri sfinte

Arginții însă ne-au curtat spre ruguri și morminte.

                                    Impas politic.

       România a rămas din 16 Noiembrie în repaus politic. Nu simțiți o lehamite, o melancolie negativă, nu vi se pare că și colindele au răgușit de Crăciun? Politica a intrat în menopauză. Nu mai este suculentă și trage a secetă și uscătuă.

       Nu mai avem nici un politician de vază. Eșalonul doi analfabetic se chinuie să suie piramide de nisip cu sandale ciuruite de găurile nesimțirii. A dispărut Iliescu liderul oportunismului comunist, Năstase, lideul jefuitorilor de neam ți țară, Țapul n-a avut niciodată coarne și nici ouțe ca predecesorul.

        Traian Băsescu, ultimul mohican al viziunii democratice autentice îți va plimba nepoții. A fost o ancoră necesară pentru evitarea unei derive în haosul neocomunist. A fost un Titan al devenirrii națiunii, al treilea după Cuza și Ion Antonescu. fiecare din cei trei au avut greșelile lor, compromisurile lor, dar au rămas în istorie. Băsescu a ajuns la putere pe banii unor escroci ca Patriciu, Blaga, Stolojan, Cocoș, Bercea Mondialul și chiar Voiculescu. Ajuns sus, cu suflet de român autentic și cu speranță europeană, a încercat să se dezică de sponsori stârnind o furtună inimaginabilă. Cel mai frustrat Voiculescu. A trebuit să spună ”adio” P.D.L.care și-a făcut mendrele pe sărăcirea poporului. În doar doi an

       Președintel Băsescu a dat kics când legat cu o saulă neconcludentă de parașutista Udrea, pană de cocoș, ne-a pedepsit lipsindu-ne de cel mai posibil iluminat președinte: Cristian Diaconescu.

       Acum ni se înfățișează un președinte fără busolă. Vorbește rar și apăsat, dar doar vorbește. A căzut la pace cu cele mai hidoase și jalnice lighioane pe care le-a ejectat acest pământ de la Zamolxe încoace. Cu un pim ministru, ultimea rușine a națiunii, cu corbii jalnici cârâitori din Parlament, cu fâțe și fâți făă creier și conștiință din propriu-i partid.

       Domnule Marionetă, chiar dacă gândești nemțește, dacă dai din mâini românește, du-te!

      Aștept o replică executivă care să mă umple de ridicol! Vasile necredinciosul.

                       Doamne...

Doamne, vino Doamne...

Mai bine ieși, sfințit din noi

Și dă-le rod acelor toamne

Ce ne îngroapă în nevoi.

Mai bine dă odihnă văii,

Omăt în seara de Crăciun,

Că ne-am ucis atunci flăcăii

La poftele unui nebun.

Doi Nero terminați în escu

Au pus în glonț prostia urii,

L-au răstignit pe Eminescu

Râvnind puterile Naturii.

Mai bine scoate-ne din minte

Păcatul crimei de ateu,

În rugăciuni pune cuvinte

S-avem  acces la Dumnezeu.

             Prima noapte de dragoste...ultima noapte de speranță!

     Am trăit euforia depunerii jurământului de către noul președinte, am apreciat cuvântarea citită în stil politicianist de acesta, ne-am culcat fericiți și ne-am trezit în realitatea crudă. Realitatea promovată de infectul post de televiziune Antena 3. Pe gura susținătorilor lui Iohanis, vânzătorul și mâncătorul  de copii, impotentul neortodox, politrucii varanului se suie pe cai mari. Ce urmează?

       Nu știu ce forțe culte, inculte sau oculte l-au aruncat pe Claus Iohanis în cursa prezidențială. Cert este că dacă aceste foțe a fi folosit un sac cu cartofi și acesta ar fi ajuns președinte în contra lui Victor Ponta. 

      Simt un nou Emil Constantinescu, care după ce s-a compromis în afaceri mafiote ca ”Țigareta I,II, a fost învins de structurile informative. Avem un nou președinte cu consilieri libidinoși, cu un partid de sprijin condus de o văcuță fără credit intelectual și profesional și un mafiot de primă mână.

     Noua evoluție din 16 Noiembrie a fost un fâss! Mă rog Domnului nostru, ortodox. catolic, protestant, mahomedan, iudaic, budist, etc... să dea minte Î.C.C.J. să ne scape de o nouă căpușă.

     Dumnezeu cu mila!

                             Ghinionul

Ghinionul anulează un strop mare de speanță

Când un vis, busc te trezește într-o scândură de gard,

Nenorocul care schimbă un voal în simplă zdrență,

Cântecul de vitejie-n mieunatul unui bard.

Ghinionu-i pui de soartă, șanțul care nu-l mai treci

Și-un ocol care lungește drumul scurt de căutare,

Este iz de pestilență în adâncul unui beci,

Șchiopătarea-n mersul slobod care-o simte fiecare.

Ghinionul cât de mare se sfârșește-într-un noroc, 

Mult mai mic, resuscitare spre un suflu de apoi,

Izmenit să târâi pașii în aleator soroc

Și să cauți piatra tare în noianul de noroi.

                                  Lovitura de stat militară din Decembrie 1989.

           Revoluția a fost provocată din exterior, pe baza unui plan bine pus la punct de agenții G.R.U. din Armata Română, începând  cu anul 1987, cu vizita lui Gorbaciov în România. Pentru reușita unei lovituri de stat, forțele organizatoare, respectiv, serviciile secrete rusești, ungurești, franceze, izraeliene, din partea C.I.A. trebuiau să se bazeze pe o structură de răspândire națională. Deși pate din capii Securității erau dispuși să paticipe la debarcarea lui Ceaușescu, organele lor nu puteau fi luate în considerare de masele ce vor fi scoase în stradă. 

            Slăbirea capacității de luptă a armatei s-a produs prin mințirea Comandantului Suprem cu ascunderea realității despre starea deplorabilă a tehnicii, lipsa echipamentului și carburanților, greutățile în hrănirea efectivelor. Oportuniștii și lingăii majoritatea politruci, numiți la conducerea structurilor armatei aplaudau și lingeau tălpile minunatului conducăto.

           Pe această bază nucleul G.R.U. din armată a început să sape la competențele liderilor militari. Au fost promovați cu obstinență, în structurile de comandă, în școlile militare, în Academia Militară, cei proveniți din muncitori, cu o bază intelectuală fragilă. Atac la integritatea morală a corpului de cadre.

         Legat de perioada premergătoare așa zisei ”Revoluții”, pe linie de cadre s-au luat sub nasul lui Ceaușescu, măsuri de slăbire a capacității de decizie militară. În anul 1989 Marile Unități au fost lăsate fără comandanți, s-a amânat înaintarea în grad a ofițerilor superiori a fost amânată. În iunie s-a dat un ordin de ministru pin care ofițerii absolvenți de Academie să nu mai poată sta pe funcții fără această prevedere de studii. S-a radiat această prevedere la funcțiile pe care le ocupau ofițerii de carieră, foarte bine pregătiți. Sute de astfel de ofițeri au fost îndepărtați din structurile operative din comandamentele M.U. opeative și trecuți pe linie moartă. Diviziile mecanizate de la Iași și Timișoara au fost lăsate fără comandanți, fiind numiți, pin rotație, la comandă, șefi de stat majo de cea mai pecară competență.

                         Armata în cenușă!

      Reprezentanții armatei au depus corroane de flori la Crematoriul Cenușa. În memoria cui? A cadavrelor celor împușcați de armată sau în memoria celor care i-au împușcat. În memoria Gen.Chițac și a subordonaților săi care plini de zel au apăsat pe trăgaci?

      În loc să-și facă ”mia culpa”, șefii armatei de azi, urmașii armatei de atunci, în ipocrizia lor vo să se dea cu țara. Cu poporul în care a tras și înainte și după 22 decembrie 1989.

      Ce a făcut armata română în ultimii 25 de ani pentru deconspirarea criminalilor cu grade. Grade mari pe uma cărora mănâncă pensii nesimțite. Unde sunt procurorii militari care ar fi trebuit să aplice Legile și regulamentele militare, Legile internaționale ale războiului pentru descopeirea și pedepsiea comandanților criminali. Cei care au dat ordin să se tragă în popor, înainte de 22 și cei care, din ea intenție, din lașitate sau prostie, au creat situațiile de conflict armat între beligeranți ai aceleiași amate. Între efectivele din subordine.

      Criminalii cu grade mari au trăit în opulență ultimii 25 de ani. Mai există Dumnezeu?

                            Blasfemie 2

       Aleșii care s-au ales între ei, au aniversat cu vorbe goale 25 de ani de libertate pentru ei, libertate la furt, înșelăciune și căpătuială pe spolierea popoului. După fuga lui Ceaușescu, cel care a lăsat România cu zero datorii, amata din strradă a fraternizat cu manifestanții, în timp ce generalii armatei au intrat în panică. Cinci-șase ore nu s-a putut sta de vorbă cu ei. Spre seară, Planul loviturii de stat militare, pusă la cale de Militaru și Iliescu putea fi pus în aplicare. Au marșat imediat generalii cu musca pe căciulă pentru represiunea armată, comandanți de Comandamente și Mari Unități, în mare majoritate noi membri ai C.C. al P.C.R. care prin odine dubioase au rescos armata în stradă. Au distribuit haotic efective militare și tehnică în obiective fără valoare în lupta armată. Au inventat teroriști chiaar la televiziune, au trimis agenți G.R.U. și C.I.M. care să creeze prin focuri de arme panică și zone de conflict. Au primit ajutor sovietic pentru simularea de atacuri aeriene și au găsit un inamic în rezistența securiștilor ceaușiști. Aceștia au depus armele în rastele și le-au sigilat imediat după ora 13.

       În București, Buzău, Cluj, unde ființau Comandamente de Armată și de Armă, în baza unor ordine criminale, unitățile militare au fost puse să se lupte între ele, de unde mia de morți de după 22 decembrie 1989.

       Partea dureroasă a efectelor acestui măcel inutil este că Iliescu și Militaru au gratulat cu dărnicie cu funcții și grade  ofițerii care au tras după 22 și comandanții care i-a condus spre măcel și consum de muniție. N-am dormit trei zile și trei nopți pentru a liniști lucrurile în Mangalia și a nu lăsa soldații să se împuște între ei.

Fiind propus la avansare, am fost refuzat cu următoarea fază de C.am.Iordache: ”Cum,mă, ăsta a avut peste 200 de oameni în subordine și nu a tras un foc, pentru ce să-l avansez?”

       Ciracii galonați ai armatei au constituit și miezul noilor structuri locale ale F.S.N. cerute de Iliescu și de aici ”Dumnezeu cu mila”!

                                  Blasfemie!

        Ședință solemnă în Parlament. Mizerie românească! Aleșii prostimii, jigodiile politice ce de 25 de ani jecmănesc această țară, au ieșit la rampă cu ipocrizia nesimțită, caracteristică pentru a scoate pe gură lături de apreciere a bunăstării lor. Majoritatea au sânge în ciorapi fie din suc popriu, fie prin moștenire comunistă.

         Pentru clasa politică, leagănul de bunăstare și destrăbălare pe banii săracilor devine firesc. Ce contează sângele vărsat de niște copii nevinovați dar curajoși, pentru criminalii lui Iliecu suiți pe cadavre spre nenorocirea acestei țări?

        Comandantul garnizoanei Timișoara, unde armata a împușcat fără discernământ civili, bărbați copii și femei este acum general cu trei stele cu o pensie de 10000 de lei. Ofițerii care au ordonat foc și au tas cu patos în mulțime au fost împrăștiați în alte ganizoane și sunt bine mersi. Ce legi militare, ce lege a războiului, ce Regulamente militare? Toate s-au topit în buzunarele obediente și de mare capacitate ale procurorilor militari și ale justiției comuniste.

        

                               Peștera

Plâng pietrele în țurțuri ce urcă sau coboară,

De mii de ani în  beznă se zămislesc himere.

Nevăzători cu aripi păzesc a ei comoară

Fragilă galerie-n sculpturi  transpuse-n ere.

În grotele ascunse o altă lume mută

Târăște o viață ferită de lumină,

Că unde nu se vede nu-i făcătură slută

Să poarte răutatea în pofta cea haină.

 

                         Fobie

Mă înspăimântă scara urcată în spirală

În tunul fără fante și fără balustradă,

Doar piatră sură pusă pe-o gaură ovală

Și semiîntuneric. Sus ochi de cer, butadă.

E-o frică de cădere când n-am sfârșit urcarea

Și soarta prinde tremur în ezitări de pași,

E groaza că viața își va curma cărarea

Și n-am lăsat în lume destul pentru urmași.

E teama celui care își simte soarta-n lume,

Cei ce își poartă burta în loc de creier viu

Nu simt  normal căderea, plutirea lor în glume

Le dă imunitate,  n-au teamă de sicriu.

 

               Victor Ponta, un erou?

      Istoria a consacrat mii de eroi morți sau vii, care căuătați mai bine în intimități, au murit ca un bou împuns de vacă, sau au trăit în necunoștință de cauză. Luat ca o marionetă disponibilă și credibilă, junele cu minte de copil și cultura unui interlop, a fost curtat de mulți sforari. În afara mănunchiului de baroni și viitori pușcăriași.

      Campania electorală prezidențială, chiar dacă nu mă credeți, a adus un plus de bunăstare. Nu e pentru cine se potrivește ci pentru cine se nimerește. Pomenile electorale, chiar dacă în mare parte s-au oprit în buzunarele aleșilor locali traseiști, foarte sărăciți, au ajuns și la plebei. 

      Avuția Națională a crescut substanțial cu donațiile rușilor, pentru a-l vedea pe Ponta președinte. Un milion de dolari de la Lukoil, un milion de dolari de la Gazprom, ceva lire sterline de la Tony Blaire, ceva euro de la Chevron și de la samsati europeni. Toți puși pe jefuirea României!

       Dezamăgirea pierderii alegerii de către puștiul incoerent Victor Ponta a fost universală. Nu s-au bucurat nici rușii, nici americanii, au rămas cu buza umflată, singura putere care a beneficiat de votul patriotic al românilor, este Germania. Acest motor al Europei poate purcede la consolidarea polilor de susținere a viitorului economic al acestui continent, în ideea că România este baza energetică de sud-est.

       Să sperăm că puterea mafiotă de sorginte K.G.B.. a P.S.D.-ului și acoliților săi se va stinge sau scufunda și că România lucrului bine făcut va adera la rigurozitatea germană.

                 Ce-am avut...

Ce-a avut de veacuri acest vechi popor,

Talpa Europei după Glaciară?

Hoardele barbare, snop, cozi de topor,

Trădători de neamuri, trădători de țară.

Stăm la Masa mare, stăm pe tabureți

În bucătăria vaselor murdare,

În sufragerie chefuri cu creveți,

Noi mâncăm mirosul vorbelor gregare.

Doar din sărăcie îndrăgim străinii,

Sărăcia noastră, burta lor prea-plină,

Blestemă poetul,dar trăiesc hainii,

Nu ne mai ajută Pronia canină.

Dacă bumbul țării, cel mai tare-n toate,

Vinde-ne cojoace, chiar și pielea friptă,

Ce poate iobagul în genunchi și coate,

Altceva ca slujba la pământ de criptă?

Ce-a-înțeles poporul, care nu citește

De la Eminescu, ultimul martir,

Când străinul vine, prostul îl cinstește

Și pășește jalnic către cimitir.

 

 

                    Într-un vis...

Într-un vis trăiești o viață, viața trează nu-i un vis.

Cine-a spus că vârsta crește în tandem cu neputința?

Când gândirea ți-a fost amplă, supralicitând conștiința

Și pe pat de suferință Universul ți-e permis!

Poți trăi în reverie clipe, ore chiar și ere,

Visele-s Dumnezeire și nu suferă cenzură,

Cine poate trage gardul între dragoste și ură,

Între simțuri de trăire și plutirea în himere?

Întrebarea ce se pune, după un transfer de duhuri

Mai plutește în eteruri vre-o imagine sublimă,

Filmul unei vieți trecute,natural sau dintr-o crimă,

Emanație-ancestrală din atâtea mii de trupuri?

              Spovedanie

Veni un Vraci să mă întrebe, ce-am săvârșit în astă Lume,

Când lumânarea de la creștet a sfârâit un nou sfârșit

Și n-am să-i spun, că viața-mi toată, a  fost o fabulă cu glume,

Când am răbdat adânc de foame, când nesimțit m-am ghiftuit.

În orice om se zbat dileme, un da, un nu de trai mai bun,

Minciuna-i calea spre mai bine și furtul e un cap de cale

Când dai cămașa de pe tine unui sărac devii nebunul

Ce omenia o sfidează și lăcomia o prăvale.

Eu nu pot spune unui popă, că n-m mințit și n-am furat,

De pildă-mi cade sărăcia și mărturia celor dragi,

Sub sânul meu nu mai respiră un suflet pururea curat.

Așa că m-aruncați în mare, fărăcămașă și nădragi.