Istoria,

Istoria e plină de nebuni, tirani răufăcăory de vusuri și speranță,

Ajunși pe Tron, cutume din cei buni și-au dat mereu cocleala aramei de pe față

De Lumea mai există pe soare și pe ploaie, e că nebunii Lumii s-au stins în nebuneală,

Iar rădăina sfântă a omului de rând, cu Crez ce nu se-ndoaie e-nfiptă în Pămnt.

Se sreăduiesc toți Dracii să chinuie popoare, doar că gândirea vieții nu este trecătoare.

Ea suflă de milenii în vânt de Uivers, Viața n-o va stonce un pui de Zeu pervers.

Te uț lal șoboanii ce mișună Pământul, blestemi pe Dumnzeul care le-a dat cuvântul.

Oricum în infinitul,în Spațiul sideral vor dăinui în spirit acei cu Ideal!

, 

             Ce mai vor?

Ce mai vor Nebuni de Lume,

Sclerozați, uitați de minte, 

Războind popoare-n spume,

Cum era mai înainte?

Ce mai vor Nebunii Lumii, 

Conducând senili popoare,

De împing spre vârful Culmii,

Omenirea târâtoare?

Dumnezeu Făcut-a Lumea,

Începând Duminica,

Diavolul o să ne ia,

Chiar de Luni, că vrea!

               Cacialma Americană,

      Atentat la Donald, nu la rață ci la fostul Președinte. Ceva asemănător cu aselenizarea pe Lună a lui Amstrong, undeva în deșertul Pământului. Tramp a fost lovit din spate și s-a zgâriat la ureche, cele trei victime au fost lovite din față. Două decedate. Și nu de același trăgător. Câte vaite în Lumea așa zisă civilizată! Ce erou care deși a fost împușcat din spate  arătat pumnul în față. Ce victimă prefăcută! Oricum sta e America! 

                   Mi-ai rămas...

Mi-ai rămas în gând icoană,

Lăcrimând pentru copii,

Unde ești acum coană,

Să-mi ții pașii în pustii?

Când mi-a fost mai greu în viață,

Ai pornit pe alte căi

Căutând de dimineață,

Un at sprijin printre răi,

Cu blândețe ți-am dus ura,

Când din dragoste te-ai stins,

Mi-am călcat orgoliu-n șura,

Paielor care s-au stins.

Am avut în dor copiii,

Să ajungă-n zbor extins,

Tot mai sus pe scara firii,

Și-am muncit cu dinadins.

Nu-m pare rău...

Nu-mi pre rău că voi urca la Cer cu stele,

Sau sub pământ  voi stinge doar visurile mele.

Nu-ni fac atâtea griji că n-o să știu

Că ce am scris se duce pe pustiu.

Că n-oi mai ști după sfârșitul vieții,

Voi prinde gând în ce gândesc poeții.

Oricum, de n-oi mai fi ființă,

E greu să reîncarnez altă conștiință!

     Nu-mi place...

Mu-mi place dragostea fatală,

Nu-mi dau iubirile-n Neant,

Cum fiecare floare dă-n petală

Și se usucă=n margine de șanț.

Doar timpul viu o dragoste petrece,

Nu timpul mort dacă viața trece!

Într-un soroc de calendar

Stă trcătorul nostru har!