Ce-i de făcut?

     În ultimul timp mâncăm fructe exotice și fructe de mare, cu polonicul, despre democrație. Conform principiului esențial al acesteia, adevărul se obține cu peste jumătate din evidență. Ce ne facem cu marile averi obținute, după 1989 în proporție de 95% pin fraudă, dictat politic, operațiuni mafiote și spolierea săracilor. Săraci cu duhul!

        Logic a fi ca toate aceste averi să fie declarate nule. Stop și de la capăt! România are acum nevoie de o forță care să asigure o restaurație autentică a momentului 25 Decembrie 1989. Tot ce s-a întâmplat de atunci încoace a fost o voință perversă a eșalonului doi comunist de a pune mâna pe putere și bogățiile pământului strămoșesc. Sistemul juridic comunist, neclintit timp de 15 ani, plin de procurori, procurori militari, judecători obedienți comuniștilor, adică torționari sadea, a bătut palma cu mizeria umană de sub pulpana lui Ion Iliescu, pentru a trăi bine sau în desfrâu și fără griji. S-au dat de-a valma decizii judecătorești pentru distrugere, furt, înșelăciune și delapidare. Frăția între avocați și judecători întru împilarea celor cinstiți a devenit grotescă.

      Prostimea are mare încredere în DNA. Ca să facă ce? Să plimbe marii șnapani pe la televizor, în timp ce averile lor sporesc. Este blasfemie la ființa națională a acestui popor.

      Singura soluție este impunerea puterii poporului. Poporul să judece, poporul să taie și să spânzure. N-avem nevoie de legi aduse din Occident, făcute de mizerabilii noștri conducători ci de judecata bunului simț. Poporul trebuie să-și ia înapoi avuția obținută prin sudoarea lui. E nevoie de o Naționalizare care să ne aducă la momentul 1989. Acest lucru presupune readucerea în Visteria statului a banilor furați și externați în paradisuri fiscale e bandiții, oameni de afaceri autohtoni dar și a banilor furați de transnaționalele care au jefuit România cu peste 2000 de miliarde de dolari. Orice copil, ca cel cu șarpele își dă seama când ai furat.