Aiurea...

Sunt citit în toată Lumea, din America în China

Și doar scriu în limba noastră, numai miere nu-i chinina.

Dar nu mă citesc românii, ori n-au timp, au altă treabă,

Că prostiile expuse de un om bătrân la minte,

Ori are prea multe pilde, ori abundă de cuvinte.

Și de ce ar vrea copiii să învețe limba noastră,

Să pricepă din pruncie ce au subt pân-la colastră?

Astăzi două- trei cuvinte îngăimate prin străini,

Te ridică-n traiul clipei și te umplu de țechini.

Numai că din sărăcia graiului uitat de țară,

Incultura pedepsește, vine clipa cea amară!