Omul
  Omul a fost făcut de Dumnezeu, ca să ajungă, în vârful lanţului trofic, zeu. A greşit şi a umplut planeta cu oameni, cu duh ţi fără duh, majoritatea fameni. A ales un popor, coadă de topor care să dea ideea. Cu tora în faţă a supus femeia.Oamenii maimuţă, cu sau fără puţă, au început să creadă, că unii sunt membrii de cireadă şi alţii mai aleşi vor fi cei culeşi să dea cu biciul, pregătind supliciul existenţei proniei cereşti, penntru cei care rămân tăcuţii peşti. Oamenii trăiesc într-o mizerabilă vânzoleală, în aceeaşi oală dată de Pământ, pe bază de cuvânt. Cuvinte multe sau puţine, munci mari sau leni infime, deşi în gene-avem divinul, din noi se scurge doar veninul. Rudimentarul e prolific, gîndirea n-are căutare, cădem într-un noroi politic, că omenirea n-are stare. Cînd Tera se va scutura, să scape de ciugulitori, mi-e milă doar de ţara mea, că vom pierii ca răpitori, deşi de când tălpim Pmântul, n-am deranjat nici cântul, vântul, dar din sudoarea de pe frunte, rămânem doar oşteni d munte. Noi zei nu vrem să fim aiurea, dar ne va ocroti pădurea.