Să nu...

Să nu invidiezi prostia, puterea forței, bogăția,

Să lași cristalul de rubin, curat să se topească-n sânge,

Și al vieții purul vin, să-ți plimbe-n minte poezia.

Să simți în trup fiorul firii, să te îmbete armonia,

Ce ține patosul naturii, deșteptăciunea, omenia.

Să te gândești la micnicia, unei vieți ce se sfârșește,

Să dai din poftele trării, un dar ce după tine crește!

Să nu trăiești în vegetare, ca un copac topit în umbră,

Să fi un om în cugetare și moartea să nu-ți fie sumbră.