Sfârșitul Lumii

Sfârșitul Lumii va veni, în fiecare clipă,

Un organism moare subit, pe-a timpului aripă.

Un univers infim, pierdut, în Universul mare,

Cu miliarde de celule și-o lume-n fiecare.

E infinit al serii cer, înveșmântat în stele,

Tot infinit  și-n adâncul particulei rebele.

E greu ca să pricepi, nebun, pe unde nu-i nimic

Și că eterul e prea plin de praful cel mai  mic.

Ce-i omul în acest context, făcut de zeii falnici?

Să-și caute loc în nemurire, un animal pra jalnic.