Nu ştiu alţii cum sunt dar eu m-am născut ţăran şi cu toate şcolile absolvite,am rămas până la bătrâneţe cu gustul pământului şi miresmele verdeţii în sânge. Mă uit la copiii din ziua de azi şi nu mai văd nimic natural, nimic existenţial, în sennsul simbiozei cu viul, fie el vegetal sau animal şi de ce nnu mineral. Esenţa filozofiei ţărăneşti constă în sitagma "pământul e viu" şi dacă e viu, gândeşte! În infinitatea minerală a planetei noastre s-au aciuat o infinitate de celule vii. Luată deci, în ansamblu planeta Pământ este o fiinţă vie, deci dispune de inteligenţă. A dovedit-o de fiecare dată când s-a scuturat de ficare dată, de prădătorii care îi periclitau existenţa, dinozauri şi alte generaţii neştiute de fiinţe devoratoare. Se pare că şi omenirii care în inconştienţa ei sufocă planeta, îi va veni rândul la dispariţie, din păcate, înainte de a-şi îndeplini menirea de a roi în Univers pentru răspândirea de ştiinţă şi conştiinţă. Acesta a fost voinţa Dumnezeului nostru, indiferent de modalităţile în care comunităţile umane L-au venerat, indiferent de religii.
Ceea ce nu vrem, noi oamenii, să înţelegem, este ipostaza pentru care am fost creaţi. Atât teoria creaţionistă cât şi cea evoluţionistă au în esenţă acelaşi adevăr. Omul a fost creat, într-o secundă, în şapte zile sau în milenii, având în vedere infinitatea timpului, compresia şi decompresia lui. Esenţial este că, omul a devenit om prin dobândirea de conştiinţă, de duh sfânt, sau de spirit celest. Indiferent de cum s-a creat conştiinţa, aceasta s-a instalat într-un creer pe care îl putem compara cu un calculator biologic de infinite posibilităţi, a cărui enegie, la vremea respectivă nu putea fi asigurată decât de un metabolism animal. De aceea existenţa umană se împarte în două entităţi existenţaliale, trupul cu instinctele sale animalice şi conţtinţa cu restricţiile ei morale. În trupul omului se dă permanent o luptă între lucrarea Diavolului şi cea a lui Dumnezeu.
Nenorocirea omenirii vine de la disiparea prin inconştienţa suprapopulării planetei, prin consumarea resurselor ei în acţiuni inconştiente ale poftelor umane, a cuantumului de conţtiinţă vie a planetei. Epuizăm în consum inutil zestrea de viaţă şi inteligenţă a planetei, care deocamdată este doar o oază de viaţă în Univers.Ne aducem Apocalipsa prin propriile noastre fapte. Cum buruienile bat culturile utile fără intervenţia agricultorului aşa buruienile umane vor covârşi adevăratele fiinţe ale lui Dumnezeu, fără o iminentă intervenţie divină. Oare va veni?
Va urma.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu