Brambureala prostiei
       Prostia este pentru pajiştile umane, adică arealele populate de animale aşazise inteligente în două picioare cum este buruiana pentru culturile agriccole de importanţă vitală. Dacă omul nu intervine cu sudoarea frunţii pentru a-şi asigura hrana, buruienile proliferează fantastic, în progresie geometrică şi astupă tot. Dacă am arunca o privire pe o hartă ipotetică a ţării am vedea pete enorme de verde gălbui, verde bolnav şi foarte puţine pete de verde viu, verde intens. Prostia, emanaţie a analfabetismului, a lipsei de educaţie, a sărrăciei şi pauperizării populaţiei defavorizate, ocupă din ce în ce mai multe spaţii în Câmpia Română, în Oltenia şi Moldova şi ca atare buruienile mai bine aţezate, mai cotoroase susţin cu umbra lor buruienile mai mici, de obicei perene.
     Consumatorii de istorie, mai veche sau mai recentă, dacă mai există asemenea specimene, pot analiza cu discernământ evoluţia prostiei. Proştii sunt de două feluri, proştii proşti şi proştii harnici. dezastrul vine de la proştii harnici, care nu vor recunoaşte în ruptul capului că au tărtăcuţa goală şi se bagă mereu în faţă.
     Comunismul s-a construit cu multă prostime proastă, cu hei rup şi mai puţin cu glagorie. dar a avut un oarecare succes. Tranziţia postrevoluâionară, ca un torent adunat de pe dealuri, cu gunoaie, balegă, găteje care s-au vânzolit în spuma apelor a aşezat, în loc de apă limpede, pe plaiurile mioritice, paiele sinapselor capetelor goale.
     Această gloată de prostime nu va face bine în veci!