Apoi

La poarta Raiului păgân, unde doar Dracul e stăpân,

Se-înghesuie destulă lume, toți nesimțiți și fără nume.

Un paznic gras și cu cornițe, alege babe din fetițe

Și moși ușchiți dintre copii, să pună foc sub pirostrii.

Să-i fiarbă zdravăn în alcool, pe cei veniți în suflet gol.

La ușa Raiului cel bun, bogații stau să trag-un tun,

Să mituiască cu arginți, păcatul Sfinților Părinți,

Care în rugi la-Împărăție, să-i prea-sfințească-n bogăție.

Și curg călugării hapsâni, cu mâncărime între sâni,

Să scuipe binecuvântare, pentru bandiți cu bunăstare.

Săracul n-are rost în milă, cu existența lui umilă,

Nu are bani de indulgențe, ci doar de vrăji și pasiențe.

Se duc uitați întru pustiu, în gropi comune sau sicriu.