Fameni

Îi ocolește zilnic vântul, chiar vânzolind către pustiu,

La început a fost Cuvântul, cui să îi spun, cui să îi scriu.

Le trece mintea doar prin hrană, cum să adune cum să aibă,

Își cumpără cu mită strană, dând minții doar colastră-n iarbă,

Fac pe smeriții în credință, când fură, mint și preînșeală,

Omoară omul cu știință, au fost cândva, deștepți la școală?

Nu, ei au prins cultura vieții, din tenebroase mahalale,

Își vând copii la costul pieții și se păzesc cu matahale.

Dau daruri scumpe la călugări, la preoți fără Dumnezeu,

Ar face aurul din bulgări, pentru iertarea-n apogeu.

Dar omul e făcut cu rosturi, de-a viețui în Univers,

La animalele cu costuri, eu nu îmi mai găsesc vreun vers.