Existență

Mulți savanți, în astă Lume, ne dau timpul înapoi,

Alții scurmă viitorul în idei și fapte noi.

Ei sunt fii aleși anume, de Creația Divină

Spre-a înnobila atomul ca o altă Lume fină.

Astfel nu vom ști vreodată care-i punctul de-început,

Unde-și duce Universul haosul necunoscut.

În ăst timp pe Tera, omul, mai deștept între ființe,

Macină adânc viața inventând nociv științe.

Orice făcătură vagă își termină infinitul

Și Apocalipsa schimbă începutul cu șfârșitul,

Sau sfârșitu-i începutul, cine poate să mai știe,

Într-o omenire multă, înnecată în prostie.

O să vezi vreodată oare, paraziți în existență,

Să priceapă ce e bine în umană competență.

Astăzi beau, mănânc și chiui, mâine vine altă zi,

Ce îmi pasă mie rostul a ce-a fost și ce va fi?