Inundații

În valea plânsetelor noastre e vaiet de necugetare,

E spaima celui fără minte îmbrobodit în nepăsare.

Vin apele în spume negre, la cea mai bunicică plaie,

Când dealurile dezgolite adună apa în puhoaie.

Unde-s pădurile străbune, livezi și vii pe povârnișuri,

Unde sunt ierburile dese împleticite în tufișuri?

Unde-s derele făcute, sute de ani doar cu măgarul,

Unde e hărnicia veche, pierdut-am oare gospodarul?

Stăm puturoși pe vreme bună cu mâinile băgate-n sân

Și blestemăm când vin dezastre, până la Cel de sus Stăpân!