Zăduf

Un soare mic și arzător, suspensie-ntr-un cer lăptos,

Mă învelește în cuptor și merg privind numai în jos.

Mă arde colbul sub călcări, pe drumul holdelor în pârg,

Nu mi-a dat mama încălțări, pe drumul arșiței spre târg.

Pocnește paiul copt în jur și spice câtă fără vânt.

N-am pălărie abajur, merg îndesat și nu cuvânt.

Aș soarbe strop de rouă fin, mi-e sete, buzele-s hârtie,

Am dat cărării mele chin și tot mă duc la datorie.

Am de tocmit vreo două pâini, cu bani puțini din sărăcie

De la îmbogățiți hapsâni, din prea bogata Românie!