Așa-i lumea

Oare eu nu gândesc aiurea, dorind ca toți să fie buni,

Într-o viață deșănțată și îngerii pot fi nebuni!

Și peștele tăcut din ape din când în când se opintește,

Sparge întinderea de unde și cade pe pământ prostește.

Sunt mii de creaturi cu viață ce-și dau în petec uneori,

Când le admiri uimit blândețea, când te-îngrozesc pulsând fiori.

Și-atunci cum vrem ca omenirea să n-aibă inși cu devieri,

Ce schingiuiesc, omoară semeni și urlă doar a lor păreri.