Un bătrân

Un bătrân proptit în cârjă, ca să aibă trei picioare,

Stă proptit în colțul porții ca să vadă tot în zare.

Nu prea vede, ochii-s ceață, dar scrutează îndârjit,

Căile ce se adună spre un un cuib de pricăjit.

El asteaptă ca din ceață să răsară, silueta mult dorită

A unui urmaș de suflet ce-a uitat că el subzistă.

Oricum viața e parșivă, fiecare singur moare,

Ce mai vrei măi uscătură, să fi viu în ce mai poți,

Când nu mai exiști pe lume, nici în fii, nici în nepoți?