Mulțimea

Atșia oameni pe Pământ se bucură de Soare,

Dar câți din ei își iau avânt, însămânțând splendoare?

Ne pierdem viața-n bârfe moi, prefabricând vedete,

N-avem habar de cei eroi ce-înalță-n cer rachete!

În viața noastră nu au gir, cei ce produc valoare,

E greu să crezi în trandafir când zbori din floare- floare.

Atâți savanți de geniu sfânt se chinuie să crească,

Viața pe acest Pământ și infinit Cerească,

Dar animalele din noi consumă, dau fecale,

Nu ne mai pasă de cerberi, gândirii nu-i dam cale.

Așa cum zis-a Izichel, va fi sfârșitul vieții,

Dar vor mur cei fără zel și vor trăi deștepții

Și nu acei în jaf tembel, ci cei slujind dreptății!