Iliescu și minerii.

        Un proverb românesc spune că, ”peștele de la cap se împute și se curăță de la coadă!, altfel cuțitul alunecă pe solzi. Să lăsăm justiția actuală să extirpeze putregaiul național da să le dăm și slugoilor lui Iliescu ce merită. 

         În primul rând trebuie adunați toți procurorii în funcție de la dat de 17 Decembrie 1989, într-un detașament de muncă forțată și deposedați de pensiile nesimțite. Din 17 Decembrie și până în 23 Decembrie 1989 România era în stare de război, prin indicativul ”Radu cel Frumos” indicativ de ridicarea capacității de luptă a armatei, premergător mobilizării. Alarmarea respectivă prevedea acoperirea granițelor împotriva unui potențial agresor și nu lupta armată împotriva propriului popor.

          Deci procurorii militari dar și cei civili intrau în supravegherea respectării legii pe timp de război, a regulamentelor militare de luptă și tratatelor militare internaționale în caz de conflict armat. În acest sens până la sfârșitul lunii trebuiau arestați demnitarii și comandanții militari care au scos armata în stradă, împotriva poporului și toată clica Iliescu-Militaru la care au marșat aproape toți generalii și comandanții militari pentru a crea și amplifica presupusul genocid al lui Ceaușescu, după 22 Decembrie. Mituiți cu funcții și grade, procurorii militari și-au trădat patria și poporul, infracțiune capitală. Unii au participat nemijlocit la represalii atât în decembrie 1989 cât și în iunie 1990 și chiar după.

        Personal am sesizat Procuratura militară din Constanța, în martie 1990 de infracțiunile comise de Comandamentul Marinei Militare, con stând în incitare la război și difuzarea de informații false în structurile subordonate pentru crearea de situații de luptă fictive în urma cărora militarii s-au împușcat între ei, punând în pericol și populația civilă. Urmare, am fost scos din armată pe ușa din dos.