Trist.

E bine să ne plângem morții,

Dar ce ne facem cu cei vii,

Doar frunze în bătaia sorții,

În toamna care va veni.

Cu ceață, vânt și multe ploi,

O apăsare noroioasă, 

Un drum spre viața de apoi,

De carre încă nu ne pasă.

Va veni iarna va ascunde

Cu albul ei imaculat, 

Conviețuirile imunde,

Sperjur și greață de păcat.

Așa primim Apocalipsa,

Ăn dans cu cântecul drogat,

Ne va simți Tăria lipsa,

Când ce-am avut am consumat?