Ultimul haiduc.

   Haiducii, în folclorul balcanic, erau indivizi certați cu legea, hoți de drumul mare , îmbrățișați de sărăcime ca speranță de dreptate. Numai că această dreptate  ”divină”, nu era decât un sperjur perpetuu prin care haiducii trăiau în destrăbălare și proștii așteptau pomeni. Bineînțeles haiducii nu au dat ci au luat.

   Nimeni nu se aștepta ca în secolul XXI să mai apară haiduci care să se lupte cu o justiție la cele mai înalte standarde de civilizație. Și totuși, Călin Popescu Tăriceanu, haiducește cu aplomb, pentru a proteja penalii și a aduna o armată de furi care să strângă rândurile. Bine, în condiții de democrație, orice nebun cu lipsuri în sinapsele gândirii și logicii existențiale poate emana precepte. Și la insuficiența gândirii maselor analfabete, Tăriceanu poate deveni predicator. 

     Sincer, dacă aș fi avut un angajat retardat de teapa lui Tăriceanu, nu l-aș fi lăsat nici să măture pe jos pentru că ar fi dărâmat biblioteca. Și acest individ cu creier e broască a fost Prim ministrul României. Nea Traiane, cine te-a încheiat la șireturi?