Aș vrea să tac...

Aș vrea să tac, dar nu mă pot abține

Știind că un mosor se gată-n ață,

Nu plâng sfîrșitul vieții pentru mine, 

Ci viitorul plin de garagață.

Voi fi cernoziom, voi fi cenușă,

După dorința celor ce mă duc,

Voi fi în hărtăniri, prilej de gușă,

De voi muri sub unbra unui nuc.

Dar când în glas se iscă încă sevă,

Aș vrea să spun dormitului tembel,

Că toți venim dintr-o uitată Evă

Și căutăm lumină în tunel.

Ne știm de veacuri prin progenitură, 

Deci grija ei ne va cinsti în Raiuri,

Deci sterpii n-au cuvânt de conjunctură,

O Omenire nu-i un stol de grauri!