Senectute.

În senectute poate fi o cale,

Când râul vieții nu mai e torent,

Să urci amonte, să plutești la vale,

Cum soarta-ți dete lene sau talent.

Privim bătrânii, veșnică povară

Și așteptăm în friguri moștenirea, 

E-adevărat sunt mulți plecați pe-afară,

Dar Sfatul de bătrâni ne-au dus menirea.

Nu mușchii tinereții mută munții,

Ci minți de geniu-n vâlvătaie iute,

Cei ce îmbătrânesc în preajma nunții,

Dând vieții suflul lor de senectute.