Oare trăim?

Trăim cu toții animalic clipa,fără credințe și fără de iubiri,

Ieșim spărgând viața din oul singuratic într-un exces de crimă a altora trăiri.

Am stăpânit Planeta ăntr-un exces de frondă, prinzînd în grabă forță în hoarde de bun simț,

Ne-am reunit în simțuri, în dragoste și ură, egali în demnitate să ne păzim ființa,

Dar animalul crește instinctele ascuns și ne-am trezit de-odată cu preoți și cu prinț.

Dărâmători de obște cu simțuri nesimtite ce au produs sperjurul cutumă de știință,

Pentru poftiri de luxuri, de poftă de putere, iar restul Omenirii doar sursă de profit,

Vă rabdă oare sensul și universul veșnic mizeria umană spre crudul infinit,

Când sunțeți doar insecte cu viață mai prelungă și dați obolul vieții ăn orice accident,

De ce nu puneți mintea și sufletul să sufle pentru ceilalții semeni un trai de om decent?