Așa este....

Cine ești să pui în versuri, critici de trăiri infame,

Câmd te paște sărăcia și-o să mori curând de foame?

Cântă Ode de mărire celor ca de vremuri fură,

Dacă vrei să ai pomană și ceva de pus în gură. 

Ce contează neam și țară și strămoși și cei ce vin,

Dacă ți-ai făcut avere blestemat de un destin.?

Carte, parte și spoială un caracter de escroc,

Juri, apărători ai legii, cei ce mânuie bastoane,

Înfrățiți cu căzătura interlopelor coloane.

 Dar și cu potenții vremii, fără dor de Dumnezeu,

Kilerii aleși de lume să împartă curcubeu.

Toți tâmpiții poartă leicuri pe prostia ancestrală,

Cine e la el acsă când prostia dă năvală?