Ața vieții.

Destinul, soata, viața toată,
Le are orice om în sine,
La toți e apa mării-.n vine,
Prin sânge din Celesta Poartă.
Un virus a atins Pământul,
În supa lui Primordială
Și a creat ce due vântul,
Apoi trăirea animală.
Din Universul fără margini,
Sosit-au Zei și Dumnezei,
Să dea gândirilor imagini,
Să pună graiuri între ei.
Și ce-a ieșit, o debandadă,
Când animalul cel cu grai,
A prins în pofta de ogradă,
Că el va fi alesul Crai.
Și a tocmit prin slugi fșămânde
O altă lege pe Pământ,
Prin care om de om depinde
Cu grai sau fără de cuvânt.
           Atenție am folosit doar cuvinte utenti daco-române în ciuda Academiei Române, o altă ofiină de trădare națioală.