Aghiuță .

Omul tot are câțiva Draci,

Opușii bunelor cuviințe,

Ce pasc cultura din știință.

Primul ne șade între craci,

O animalică chemare,

Insticte abuzând în zel,

În sexul fără nici un țel,

Ce scoate stima din onoare.

Al doilea, pornit rapace 

Să ia ce nu i se cuvine,

Țn lipsa facerii de bine

Și bagă om în carapace. 

Un altul stimulează furii,

Ca stimulent pentru omor,

Punînd popor contra popor,

Războiele nedumeririi.

Mai e și mintea rătăcită,

Glagorie de cașcaval,

Ce poare sparge orice val,

De viață-n pacea dăruită.