Izvorul.

Izvorul limpede din Munte, se infioară și se-n moaie,

Trecănd prin pietrele-ncălzite și adunând în drum gunoaie.

El e simbol de puritete căzând cascadă în minciună,

Câd râuri tulburi cu gunoaie îl pervetesc și îl adună. 

Și astfel din copil cuminte, văzut în viitot ca Stea

Prin curgerea apei la vale devine om sau haimana.

Nu poluarea e de vină, nici schingiuirile Naturii.

Ci Facerea acestor oameni, ctrescuți mereu în slujba urii.