Eminescu.

Câți pricep ca să priceapă acel Spirit nefiresc, coborât în ploi de stele pe pământul românesc?

A venit meteoritic pe o geană de lumină și-a urcat  în Cer Luceafăr, strâlucirea lui Divină.

Mintea lui de Ani-Lumină ne-a dat ghersului avânt, Doinei i-a slujit cântarea. Codrii au foșnit a cânt.

Ne-a dat limba cea curată, vorbele de duh și dor, ne-a-învățat cea prețuire pentu limpede izvor.

A fost Geniu în viață, contestat și huiduit, de proscriși cu mintea creață, după moarte L-am găsit.

Fără pic de remușcare că bicisnici l-au ucis când era în floarea vârstei și atât avea... de scris!

Iobăgit popor în foame prin poruncile străine, văduvit de ceea carte, ce-am fi fost fără de Tine?

Ies acuma fariseii să se dea cu Neatinsul, auzit-au derbedeii că poporul e din Dânsul.