Vidul ...

Privesc în golul dintre Stele, îmi place strălucirea lor,

Dar în imensele tenebre ce se petrece-întâmplător.

E întunericul din Cosmos, distanța între Galaxii, ,

Dar oare e doar întuneric sau sunt Planete cu cei vii?

În cercul nostru de neștire precum norocul ne petrece,

Ne vânzolim în netrăire. iar cerul este încă rece.

Dramatizăm crâmpei de viață, și nu simțim cum trece timpul, 

Atâtea pofte în  lirismul cu Eul ce exultă simțul.

Vine pe-un individ năpasta că iar l-a înșelat nevasta,

Că ți-ai pierdut subit iubita, plecată în curvăsărie,

E-o tragedie-n existență unei trăiri fără menire.

Și uite-așa trăim aiurea în simțăminte netrăite,

Știința certă este dusă printr-o ambigue iubire.

Deci individul vede-n simțuri sfidând precar, idea versul,

Că-n jurul lui se-învârte Lumea și implicit și Universul!