Nihil...

N-am ajuns la disperare, nici urzica nu mă pișcă,

Provocând o urticare, încă inima mai mișcă.

Îmi port Limba mea prin Lume, limba amplă strămoșească,

N-am cerut prostimii lumii, să învețe să citească.

Dintre miile popoare fiecare-și duce crucea,

Fiecare govorește cum li s-a întins răscrucea.

Aș fi vrut sărac pe Lume  un geniu rătăcitor

Să servesc în pilde sfaturi, limba mea și-acest popor.

Din o mie de Poeme alte mii de cugetări,

N-am putut să intu-n voia, noilor conducători.

Sunt sărac și n-am de șpagă ca să public o broșură

Poate m-o citi vro babă ca să-mi coacă o prescură.

Nu mai e cultura noastă Geniile sunt gunoi

Și apar din altă castă, veneticii de strigoi.
Aș cerși dar nu-îndrăznesc  celor care mă citesc

O ediție de carte până nu mă Duc departe.