Încotro/

Prin Văzduh ne zboară caii însușiți de Cai putere,

Pe Pământ înghesuială, nu mai loc spre vere.

Am înghesuit Planeta cu mașini, pe imense suprafețe cresc ciulini.

Am distrus păduri pentru moloz, unde mai vedem Natura, roz.?

Omul face, omul drege după poftă fără lege. 

Am înghesuit orașe ca s-avem ce dărâma, să trăim cu șobolani pe viața altuia.

Sus , la Gânditorii Lumii se așterne nepăsarea. Fiecare moare singur după cum i-a fost chemarea.

Viitorul cum se cheamă, când această Omenire va pieri fără de seamă, într-o mare zăpăcire.

Am avut destin anume , ca să răspândim știință, O Planetă fără nume se pierde în neființă.

Universul esye mare, cu Stele și cu planete, ni s-a dat puterea Lumii nu blestem de descendență!