Slujba... 

Munca mea e-n cugetare, ca bătrân eu ce să fac? Când din fragedă născare am știut că sunt un dac.

Deci îmi Ung în Sfinții strămoșii, pentru Limba ce-o vorbesc, ca să nu pierdem vorbirea Plaiului cel românesc.

Noi suntem covorul verde și pe dealuri și pe văi, noi ținem polen în floare, avem fete și flăcăi.

Noi îmbogățim cuvinte din izvoare și din râuri, nu ne trebuie străinii să se bage printre rânduri.

Eu vorbesc o Limbă veche, cam de șapte mii de ani, m-ar durea ca să se piardă, din călcare de dușmani.

Vreau ca puii cloștii noastre să nu piuie valută, să devină înc-o Doină, limba noastră se ascultă.

Mai avem în restul Lumii milioane de români, care-și uită sfântul neam și mai răi dar și mai buni.