Pierit-am oare?
    Se întrevede o geană de speranţă în renaşterea naţională, pe osatura ancestrală a poporului rumâno-dac. Tot mai mulţi tineri români militează pentru scrierea adevăratei istorii a descendenţei noastre. Numai că aacest lucru nu convine nici făuritorilor noii Ordini Mondiale şi nici protipendadei de venetici care sugrumă această ţară. Dde mii de ani poporul român a fost cucerit şi exploatat de liote străine, venite cu mai multă sau mai puţină armată peste noi, de străinii lacomi şi diispreţuitori, care şi-au bătut joc de bunătatea şi omenia, ortodoxă de la Zamolxe încoace. Noi ne-am refugiat mereu în munţi şi păduri iar prădătorii au pus mâna pe bogăţiile ţării. Şi astăzi dacă vom căuta la părinţii şi străbunicii majorităţii clasei politice, a bogaţilor ţării, a clanurilor mafiote sau politico-mafiote, a interlopilor, vom vedea că nu prea au sînge cu ADN dacic.
  Foaate puţini îşi dau seama de substratul fobiei anti-Băsescu. Caracatiţa cu tentacule pline de termite şi lipitori care spoliază România se simte ameninţată de un Domn român, care poate coagula forţele naţionale pentru alungarea cotropitorilor şi a slugilor lor. Avem exemple în istorie. De cîte ori am avut un conducător cu adevărat român l-am executat. Nu noi poporul ci cotropitorii. Mihai Viteazu, Cuza Vodă, Antonescu,Ceauşescu şi urmează Băsescu. Nu ne rămâne decăt să ne retragem în satele noastre, în munţi şi păduri şi să-i lăsăm pe jefuitori să-şi facă de cap cu bogăţiile şi munca noastră.
     "Cine-a îndrăgit străinii, mânca-i-ar inima câinii", a spus Mihai Eminescu.