Colțul ierbii

Colțul ierbii dă viață, colțul ierbii înfioară,

Mlădiind în vântul tainic acel cântec de vioară

Ce-l aude doar pământul, stratul pernelor fertile

Presărat cu floricele, adorabile copile,

Ce încântă ochiul umed al simțirii de natură,

Nu privirea încruntată a pierdutului în ură.

Colțul ierbii ne învață bunătatea Lumii bune,

Dar e rupt spre rumegare și de mințile nebune.