În Lume n-o să fie bine...

În Lumee n-o să fie bine și n-are cum,

Simțirea omului se-îneacă în negrii vârcolaci de fum,

În mintea lui se-adună gânduri albite de visări drogate,

Urăște tot mai mult natura, turbat de-a lui singurătate.

Urzete cu plăcere crime, cum vede zilnic pe ecrane,

Nici literele nu-l ajută, nu are-n ochi decât butoane.

Câți dintre noi mai iau sentimente din cărți uitate de iubire,

În Lume n-o să fie bine, în Lume nu mai e iubire.