Minciuna

Minciuna stă cu regele la masă

Și prințul o frământă abitir,

Poporul din coceni și din melasă

Stă în genunchi și mai așteaptă-un bir.

Prostia capătă mereu cunună,

Cei ce gândesc sunt vrajbă de răpciugă,

Timpanul vulgului dogit răsună

La sunetul arginților din pungă.

Nu mai avem bărbați să facă un sabor,

Viața e un bocet de muiere,

Nu mai avem nici regi și nici popor,

O țară sfântă sub stejari ne piere.