Sophia vieții.
Cu ce m-am ale în viață?
Un cântec prea-dospit de-o minte creață,
Ne pune blană pe o piele fină,
Iar omul e nuanță de felină.
Dăm fulger sentimente în instincte,
Prin om stingher ce n-are dinainte
Și care ține mintea-n burdihan,
Doar aerul ce trece prin burlan.
Pe moaștele ce vin la-închinăciune
S-a oxidat doar facerea de bine.
Prea-sfinții noștri au crescut copii
Și-au gemănat doar holde pe câmpii.
Ei au dat fir de viață prin genune
ca oamenii să dea comuniune,
Nu pofte măcinate zi de zi,
De cei ce n-au dorit nicicând copii.