Furați, furați, ceva tot va rămâne!

Hoții neprinși, cu dibăcie, ridică-n slăvi negustoria.

Cei prinși devin haiduci slăviți, dușmancă  fiind dregătoria.

Într-un popor de furi pârliți, fără măsură la ciupeală,

Nu mai contează cât de mult adună-n pungă când înșală.

Cum fiecare-i mulțumit cu rodul fără osteneală, 

De ce am face judecăți că-i demnitar sau traistă goală.

Să ducem legea în dezmăț, să dăm cezarului samarul

Și ca măgari să purtăm toți cinstea prostia și amarul.