Grebla lui Dumnezeu.

Divina greblă ne adună, în zori, puzderia de stele,

Sunt multe stinse între hăuri dar noi ne mai uităm la ele.

De-un sfert de veac am pus prin voturi pe frontispiciile rușinii,

Aleșii neamului prostimii, furi, nesimțiții și hainii.

S-au încuscrit cu țigănimea făcând averi deopotivă,

Călcând adesea pe cadavre, pe sărăcimea în derivă.

Noi căutam a vrerii stimă, priveam spre ei cu așteptare

Și cu invidia firească cum bagă aur în hambare.

Dă doamne grebla fericirii și-i mai adună dinte noi,

Că de te lași pe seama noastră, ți se închină numai boi.